(1) Furnizarea de ultima instanţa reprezintă activitatea de furnizare a gazelor naturale desfăşurată de către un titular al licenţei de furnizare desemnat sau selectat în condiţiile prezentului regulament pentru asigurarea alimentarii cu gaze naturale a unui consumator, parte într-un contract negociat de furnizare a gazelor naturale, al cărui furnizor curent se afla în situaţia menţionată la art. 2 alin. (2). (2) Furnizarea de ultima instanţa obligatorie reprezintă activitatea de furnizare a gazelor naturale desfăşurată de către un titular al licenţei de furnizare desemnat în condiţiile prezentului regulament pentru asigurarea alimentarii cu gaze naturale a consumatorilor aflaţi în situaţia menţionată la alin. (1), din următoarele categorii: - consumatori casnici; - spitale, şcoli, grădiniţe; - instituţii publice; - consumatori noncasnici, alţii decât cei menţionaţi anterior, cu un consum de până la 12.400 mc/an/loc de consum. (3) Furnizarea de ultima instanţa obligatorie nu poate prevala asupra obligaţiilor contractuale curente ale FUI desemnat. (4) Furnizarea de ultima instanţa voluntara reprezintă activitatea de furnizare a gazelor naturale desfăşurată de către un titular al licenţei de furnizare selectat în condiţiile prezentului regulament pentru asigurarea alimentarii cu gaze naturale a consumatorilor noncasnici, cu un consum de peste 12.401 mc/an/loc de consum, aflaţi în situaţia menţionată la alin. (1). (5) Obligaţiile de serviciu public se aplică în mod corespunzător pentru furnizarea de ultima instanţa obligatorie.
CAP. III FUI pentru activitatea de furnizare de ultima instanţa obligatorie
ART. 5 (1) Pentru consumatorii racordati la reţeaua de distribuţie a unui agent economic care, potrivit prevederilor legale în vigoare, nu are obligaţia de a realiza separarea legală a activităţilor, furnizarea de ultima instanţa obligatorie este realizată de către acesta, scop în care are obligaţia să deţină şi licenta de furnizare a gazelor naturale.