a). Evaluarea impactului transfrontier se face cu respectarea prevederilor UE şi a legislaţiei naţionale specifice fiecărei Părţi. b). Evaluarea se face de către autorităţile competente ale acelei Părţi pe teritoriul statului căruia urmează să se realizeze proiectul. c). Proiectele prevăzute la art. 4 a, alin. 1 se includ de fiecare Parte pe o lista care se prezintă anual, celeilalte Părţi, în cadrul Comisiei hidrotehnice româno-ungare. Orice modificare a listei intervenita între Sesiuni se va aduce la cunoştinţa celeilalte Părţi, prin intermediul Secretarului Comisiei. d). Dacă una din Părţi se considera posibil afectată de unul din proiectele incluse pe lista prevăzută la punctul c al acestui articol, poate solicita consultări şi infomiari, precum şi documentaţia studiului de impact în vederea exprimarii punctului de vedere, conform art. 11, pct. 7 al Acordului. e). Consultarile şi informarile Părţilor pot avea ca obiect: - aspectele constructive ale proiectului; - prezentarea studiului de impact pentru eventuale clarificări, cu excepţia informaţiilor confidenţiale şi secrete, astfel cum acestea sunt definite de legislaţia naţionala; - cunoaşterea reciprocă a poziţiei Părţilor; - evaluarea folosirii celei mai bune tehnologii disponibile şi accesibile din punct de vedere economic pentru substantele periculoase, conform art. 7, pct. 5 al Acordului; - convin de comun acord valorile limita de calitate la evacuari, pe care le valorifica la emiterea autorizaţiei, ţinând cont de directivele specifice ale Uniunii Europene şi de prevederile tratatului de aderare la Uniunea Europeană, conform art. 7, pct. 6 din Acord. Procedura aplicabilă proiectelor prevăzute la art. 4.b, alin. 2
ART. 6 a). Procedura prevăzută la art. 5 se aplică întocmai şi proiectelor pentru care legislaţia naţionala nu prevede obligaţia evaluării impactului asupra mediului, cu excepţia paragrafelor a, b, şi e din acel articol b). Consultarile şi informarile Părţilor pot avea ca obiect: