- opţiunile prealabile ale Regiei Naţionale a Pădurilor care, potrivit legii, trebuie să cedeze o parte din fondurile deţinute în prezent; - reţinerea, în vederea gestionării de către instituţiile de profil, a fondurilor de vânătoare care conţin în interiorul lor zone de habitat al unor specii de fauna sălbatică strict protejate sau amenintate cu dispariţia, a parcurilor naţionale şi a zonelor declarate arii protejate; - suprafaţa fondurilor de vânătoare atribuite organizaţiilor vânătoresti, care nu trebuie să depăşească pentru un vânător 200 ha în Delta Dunării, 500 ha pentru zona de campie şi coline sau 1.000 ha pentru zona de munte; - existenta unor obiective, construcţii sau amenajări vânătoresti, de importanţa cinegetica deosebită, aparţinând vechiului deţinător al fondului de vânătoare respectiv, care nu şi-au îndeplinit durata normală de funcţionare. (3) Criteriile şi modul de atribuire a fondurilor de vânătoare prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. c) se stabilesc prin ordin al ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului, cu respectarea destinaţiei fiecăruia dintre aceste fonduri.
ART. 3 (1) Atribuirea în gestiune a fondurilor de vânătoare prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a) şi b) se va face după atribuirea celor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. c) şi după cum urmează: - atribuirea directa, la valoarea tarifelor de atribuire determinate conform
art. 8 lit. d) din Legea nr. 103/1996, modificat prin
Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 129/1999, pe baza dreptului de preemţiune prevăzut la art. 12 alin. (1) din aceeaşi lege, în calitate de gestionari actuali, către Regia Naţionala a Pădurilor şi organizaţiile vânătoresti legal constituite, pentru fondurile de vânătoare avute în folosinţă în prezent de către acestea; - atribuirea prin licitaţie publică către organizaţiile vânătoresti legal constituite din România care în prezent nu deţin fonduri de vânătoare sau care, deşi deţin asemenea fonduri, doresc fonduri de vânătoare în plus, din fondurile de vânătoare disponibilizate de Regia Naţionala a Pădurilor sau organizaţiile vânătoresti, numai după exercitarea dreptului de preemţiune. (2) Calitatea de fost gestionar al fondurilor de vânătoare se ia în considerare pentru Regia Naţionala a Pădurilor şi pentru organizaţiile vânătoresti legal constituite din România pe baza oricăror documente valabile în anul 1998, care atesta acest fapt (contracte de dare în folosinţă, addenda la aceste contracte, dovada plăţii tarifelor de gestionare sau orice document legal care poate dovedi aceasta calitate). (3) În cazul în care fondurile de vânătoare înscrise în documentele prevăzute la alin. (2) au fost rearondate în baza
Ordinului ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 460/1998, dreptul de preemţiune aparţine celui care a deţinut cea mai mare suprafaţa din fond.
ART. 4 (1) Atribuirea în gestiune a fondurilor de vânătoare este condiţionată de bonitatea economică a potenţialului gestionar şi de asigurarea desfăşurării activităţii de gestionare a fondurilor de vânătoare prin specialişti. (2) Bonitatea economică este data de însumarea valorii activelor fixe şi circulante deţinute, aceasta trebuind să fie egala sau mai mare decât cuantumul tarifelor anuale reieşite din licitaţie pentru atribuirea în gestiune a fondurilor de vânătoare pentru care potenţialul gestionar a optat. (3) Condiţiile privind specialitatea şi vechimea candidaţilor pentru ocuparea posturilor necesare în vederea desfăşurării activităţii de gestionare a fondurilor de vânătoare se stabilesc de autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura.