Întrucât Programul de guvernare 2017-2020 conţine prevederi referitoare la adoptarea, în anul 2018, a unor măsuri privind majorarea valorii punctului de pensie pentru pensionarii sistemului public de pensii şi a indemnizaţiei sociale pentru pensionari, dat fiind că la fundamentarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat este necesar ca aceste măsuri să fie aprobate prin acte normative, luând în considerare reglementările din
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora majorările anuale ale valorii punctului de pensie prevăzute de lege reprezintă praguri minime, urmând ca valori superioare ale punctului de pensie să poată fi stabilite prin legea anuală a bugetului asigurărilor sociale de stat, întrucât politica bugetară trebuie să respecte anumite angajamente în ceea ce priveşte deficitul bugetar şi să fie în deplin acord cu noile modificări legislative din domeniul fiscal care conduc la menţinerea în valoare absolută a veniturilor acumulate în conturile individuale ale participanţilor la pilonul II de pensii, dat fiind grupul-ţintă căruia i se adresează, şi anume pensionarii sistemului public de pensii, participanţii la fondurile private de pensii, părinţii activi pe piaţa muncii şi categoriile defavorizate ale populaţiei, luând în considerare că măsurile de protecţie socială propuse au consecinţe pozitive pentru beneficiarii sistemului public de pensii din România şi sunt menite să vină în sprijinul populaţiei, atât prin majorarea unor drepturi sociale acordate, cât şi prin menţinerea unora, fără a periclita bunăstarea socială a acestora, potrivit
Legii asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, cuantumul beneficiilor de asistenţă socială se stabileşte în raport cu indicatorul social de referinţă a cărui valoare este prevăzută de
Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, beneficiile de asistenţă socială, inclusiv alocaţiile pentru copii, ajutoarele sociale sau prestaţiile destinate persoanelor cu dizabilităţi sunt stabilite în raport cu indicatorul social de referinţă, singurul beneficiu care nu are această raportare fiind constituit de indemnizaţia pentru creşterea copilului prevăzută de
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât în acordarea beneficiilor de asistenţă socială este necesar să existe un mod unitar de abordare şi o corelare cu măsurile din domeniul ocupării, astfel încât beneficiile de asistenţă socială să nu determine un grad ridicat de dependenţă al beneficiarilor, având în vedere cele prezentate anterior, se impune şi corelarea cuantumului minim al indemnizaţiei pentru creşterea copilului cu celelalte beneficii de asistenţă socială şi raportarea acesteia la indicatorul social de referinţă. Întrucât prin
Legea nr. 196/2016 privind venitul minim de incluziune a fost instituit un nou beneficiu de asistenţă socială prin consolidarea ajutorului social, a alocaţiei pentru susţinerea familiei şi a ajutorului pentru încălzirea locuinţei, iar aplicarea acestuia, propusă din aprilie 2018, depinde de realizarea Sistemului naţional informatic al asistenţei sociale şi de capacitatea autorităţilor administraţiei publice locale de a asigura prelucrarea informatică a datelor privind solicitanţii şi verificarea criteriilor de eligibilitate, deoarece din punct de vedere administrativ atât la nivel central, cât şi la nivel local nu pot fi finalizate procedurile de implementare şi având în vedere că noile drepturi nu vor putea fi acordate în condiţiile în care cele anterioare vor înceta de drept, pentru a nu se crea probleme sociale ce afectează aproximativ 600.000 familii şi persoane singure beneficiare este imperios necesară modificarea termenului de aplicare a
Legii nr. 196/2016.