ART. 1 Potrivit art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 8 din Codul fiscal, sunt scutite de taxă pe valoarea adăugată livrările de bunuri care urmează să fie plasate în regim de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, definit după cum urmează: a) pentru produse accizabile, orice locaţie situată în România, care este definită ca antrepozit fiscal, în sensul art. 206^3 pct. 4 din Codul fiscal; b) pentru bunuri, altele decât cele de la lit. a), locaţiile definite ca atare prin prezentele norme.
ART. 2 Antrepozitul de taxă pe valoarea adăugată trebuie să fie autorizat să funcţioneze în această calitate de către Ministerul Finanţelor Publice, cu excepţia antrepozitului de taxă pe valoarea adăugată menţionat la art. 1 lit. a), pentru care autorizaţia de funcţionare ca antrepozit fiscal este valabilă în mod automat şi pentru funcţionarea ca antrepozit de taxă pe valoarea adăugată.
ART. 3 (1) Autorizaţia de funcţionare a antrepozitului de taxă pe valoarea adăugată prevăzut la art. 1 lit. b) se emite de către Ministerul Finanţelor Publice, prin comisia instituită în acest scop prin ordin al ministrului finanţelor publice, denumită în continuare Comisia. (2) În vederea obţinerii autorizaţiei, pentru ca o locaţie să funcţioneze ca antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat pentru acea locaţie trebuie să depună o cerere la organul fiscal competent însoţită de documentele prevăzute în prezentele norme. (3) Cererea va fi întocmită utilizând modelul prevăzut în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentele norme şi trebuie să fie însoţită de documentele prevăzute la art. 4. (4) Persoana care îşi manifestă în mod expres intenţia de a fi antrepozitar autorizat pentru mai multe antrepozite de taxă pe valoarea adăugată poate depune la organul fiscal competent o singură cerere.
ART. 4 (1) Cererea prevăzută la art. 3 va fi însoţită de următoarele documente: a) cazierul judiciar al solicitantului;