ART. 1 Potrivit art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 8 din Codul fiscal, sunt scutite de taxă pe valoarea adăugată livrările de bunuri care urmează să fie plasate în regim de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, definit după cum urmează: a) pentru produse accizabile, orice locaţie situată în România, care este definită ca antrepozit fiscal, în sensul art. 163 lit. c) din Codul fiscal; b) pentru bunuri, altele decât cele de la lit. a), locaţiile definite ca atare prin prezentul ordin.
ART. 2 Antrepozitul de taxă pe valoarea adăugată trebuie să fie autorizat să funcţioneze în această calitate de către Ministerul Finanţelor Publice, cu excepţia antrepozitului de taxă pe valoarea adăugată menţionat la art. 1 lit. a), pentru care autorizaţia de funcţionare ca antrepozit fiscal este valabilă în mod automat şi pentru funcţionarea ca antrepozit de taxă pe valoarea adăugată.
ART. 3 (1) Autorizaţia de funcţionare a antrepozitului de taxă pe valoarea adăugată prevăzut la art. 1 lit. b) se emite de către Ministerul Finanţelor Publice, prin comisia instituită în acest scop prin ordin al ministrului finanţelor publice, denumită în continuare Comisia. (2) În vederea obţinerii autorizaţiei, pentru ca o locaţie să funcţioneze ca antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat pentru acea locaţie trebuie să depună o cerere la autoritatea fiscală teritorială la care este înregistrat în scopuri de taxă pe valoarea adăugată. (3) Cererea va fi întocmită utilizând modelul prevăzut în anexa la prezentele norme şi trebuie să conţină informaţii şi să fie însoţită de documente cu privire la: a) amplasarea şi natura locului; b) tipurile şi cantitatea de bunuri estimate a fi depozitate în decursul unui an; c) identitatea şi alte informaţii cu privire la persoana care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat; d) capacitatea persoanei care urmează a fi antrepozitar autorizat de a satisface cerinţele prevăzute la art. 8.