Prezentele norme metodologice sunt emise în baza
art. 36 din Legea nr. 91 din 30 decembrie 1993 privind datoria publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 10 ianuarie 1994.
CAP. I Dispoziţii generale 1. Pentru exercitarea atribuţiilor ce derivă din prevederile
art. 2 din Legea nr. 91/1993, Ministerul Finanţelor îşi organizează activitatea de negociere şi gestionare a împrumuturilor contractate de stat în nume propriu sau garantate la extern şi intern de acesta, prin direcţii de specialitate. Împrumuturile externe contractate direct de stat în nume propriu sunt cele contractate prin Ministerul Finanţelor cu guvernele altor ţări sau cu instituţii financiare internaţionale, sau cu piaţa financiară internaţională, pe termen mediu sau lung, pentru echilibrarea balanţei de plăţi externe, sporirea rezervelor valutare sau realizarea unor proiecte de investiţii, modernizări şi retehnologizari în domenii prioritare ale economiei, precum şi pentru reforme sectoriale. Prin împrumuturi externe garantate, care intră în sfera datoriei publice, se înţelege împrumuturile externe pe termen mediu şi lung contractate de către societăţile comerciale, regiile autonome sau autorităţile publice locale, pentru care Ministerul Finanţelor a încheiat un acord de garanţie sau a emis o scrisoare de garanţie în numele şi în contul statului. Împrumuturile interne de stat, angajate în nume propriu prin intermediul Ministerului Finanţelor, sunt cele contractate pe piaţa financiară internă, pe termen mediu şi lung, destinate asigurării resurselor băneşti necesare acoperirii deficitelor bugetare, finanţării unor cheltuieli publice aferente unor obiective de investiţii de interes naţional, refinanţării datoriei publice şi a altor necesităţi, aprobate prin legi speciale. Împrumuturile interne garantate de stat sunt creditate pe termen mediu şi lung, contractate de agenţii economici cu băncile comerciale, pentru care Ministerul Finanţelor a emis o scrisoare de garanţie în numele şi în contul statului, la cererea acestora şi potrivit legislaţiei în vigoare. 2. Împrumuturile contractate până la apariţia
Legii nr. 91/1993 constituie datorie publică în măsura în care sunt contractate direct de stat sau în măsura în care convenţiile, acordurile, instrumentele de ratificare încheiate este prevăzută garanţia statului român.
CAP. II Împrumuturi de stat pe piaţa financiară internă 3. În baza
art. 4 din Legea nr. 91/1993, Guvernul, prin Ministerul Finanţelor, poate contracta împrumuturi de stat de pe piaţa financiară internă, de la persoane juridice, indiferent de forma de organizare şi structura capitalului social, sau de la persoane fizice, care devin pe această cale creditori ai statului. 4. Împrumuturile de stat generatoare de datorie publică internă ce se angajează pentru alte destinaţii decât cele prevăzute de legea anuală a bugetului de stat, dar care se încadrează în prevederile
art. 5 din Legea nr. 91/1993, se supun aprobării Parlamentului. Prin legea de aprobare a împrumutului se stabilesc categoria de împrumut, perioada pentru care se angajează şi destinaţia acestuia, valoarea emisiunii şi modalităţile de plasare, condiţiile de rambursare, nivelul ratei dobânzii şi eventualele avantaje ce se acordă celor care subscriu. 5. Conform prevederilor
art. 7 din Legea nr. 91/1993, Ministerul Finanţelor, în calitate de emitent, poate realiza emisiunea de valori mobiliare direct sau prin intermediul instituţiilor financiare specializate care dobândesc calitatea de agent al statului.