În temeiul
art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 20/1994 privind punerea în siguranţa a fondului construit existent, modificată prin
Ordonanţa Guvernului nr. 27/1994, se emit următoarele norme metodologice:
CAP. I Dispoziţii generale
ART. 1 Punerea în siguranţa a fondului construit existent reprezintă ansamblul de măsuri care trebuie întreprinse pentru reducerea riscului de avariere gravă sau prăbuşire în cazul unor seisme de mare intensitate şi cuprinde: expertizarea construcţiilor, proiectarea lucrărilor de punere în siguranţă a construcţiilor şi executarea acestor lucrări.
ART. 2 În aplicarea prevederilor
art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 20/1994, conform cărora toţi proprietarii construcţiilor grav afectate de seisme au obligaţia să ia măsurile de punere în siguranţa a fondului construit, aceştia vor proceda la expertizarea construcţiilor, proiectarea lucrărilor de punere în siguranţa şi executarea acestora, cu respectarea măsurilor şi procedurilor din prezentele norme metodologice.
ART. 3 Măsurile de aplicare a
Ordonanţei Guvernului nr. 20/1994 se vor lua cu respectarea condiţiilor de siguranţa şi a exigenţelor tehnice precizate în
Ordonanţa Guvernului nr. 2/1994, în regulamentele emise în baza acesteia, în Normativul P.100/1992 - cap. 11 şi cap. 12 -, precum şi în alte acte normative specifice şi în prezentele norme metodologice.
ART. 4 Fondul construit existent, care trebuie pus în siguranţa, cuprinde construcţiile situate în zonele seismice A, B, C şi D, definite prin harta de zonare seismică a României, conform Normativului P.100/1992, aprobat de conducerea Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului prin
Ordinul nr. 3/N/14.04.1992.
ART. 5 Pentru punerea în siguranţa a fondului de locuinţe existent, conform prevederilor
art. 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 20/1994, statul sprijină pe proprietarii sau administratorii construcţiilor cu destinaţie de locuinţa cu alocaţii de la bugetul de stat, pentru acoperirea integrala a lucrărilor lor de expertizare şi a diferenţei de dobânzi la creditele contractate de către aceştia pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor de punere în siguranţa a construcţiilor cu destinaţie de locuinţa. În conformitate cu prevederile aceloraşi articole, proprietarii si/sau administratorii construcţiilor cu alta destinaţie decât aceea de locuinţa, precum şi instituţiile publice vor asigura fondurile necesare expertizării, proiectării şi execuţiei lucrărilor de punere în siguranţa din fondurile de dezvoltare proprii - în cazul agenţilor economici - şi de la bugetul de stat sau local - în cazul instituţiilor publice -, în funcţie de subordonarea acestora.
CAP. II