- tipul de dieta (ratia) şi sistemul de furajare. d) se stabilesc insusirile care se înregistrează, cum ar fi greutatea vie, conversia furajelor, sau orice alte date relevante. e) metoda utilizata pentru estimarea valorii genetice trebuie să fie acceptabila ştiinţific, în acord cu principiile zootehnice stabilite. Valoarea genetica a animalelor testate trebuie să fie definita ca valoare de ameliorare sau prin comparatie cu contemporanii pentru fiecare caracter.
ART. 3 Testarea pe descendenti şi/sau colaterali se realizează astfel: a) Se stabileste numele organismului sau al autorităţii responsabile pentru statiune şi numele autorităţii competente pentru calcularea şi publicarea rezultatelor; b) Se determina valoarea genetica a animalului de reproductie prin evaluarea performantelor unui numar convenabil de descendenti şi/sau colaterali referitoare la insusirile de productie: 1. se prezinta o descriere detaliata a metodei de testare pe descendenti sau se face referire la aceasta; 2. descendentii şi/sau colateralii trebuie să fie obtinuti şi tratati fără discriminare; 3. sunt recunoscute 3 tipuri de testare pe descendenti şi/sau colaterali: - testarea centrala în statiuni de testare pe descendenti şi/sau colaterali, - testarea planificata pe descendenti şi/sau colaterali în ferma. Descendentii şi/sau colateralii se distribuie între mai multe ferme astfel încât să fie posibila comparatia între animalele de reproductie. - analiza datelor de carcasa provenite de la descendentii şi/sau colateralii identificati. c) Alegerea descendentilor şi/sau colateralilor se face în mod aleatoriu (la intamplare, randomizat). Toate datele relevante sunt utilizate pentru estimarea valorii de ameliorare a animalelor de reproductie. Influentele diferite de valoarea genetica trebuie să fie eliminate prin procedee adecvate în determinarea valorii de ameliorare;