Parlamentul României adopta prezenta lege.
CAP. 1 Măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în munca
ART. 1 (1) Încadrarea în munca a unei persoane se realizează prin încheierea unui contract individual de muncă între persoana care prestează munca şi persoana fizica sau persoana juridică care angajează. (2) Persoana încadrată în munca dobîndeşte calitatea de salariat şi are drepturile şi obligaţiile prevăzute de legislaţia muncii, de contractele colective de muncă şi de contractul individual de muncă.
ART. 2 Încadrarea în munca a unei persoane se poate realiza şi prin încheierea unei convenţii civile de prestări de servicii, în următoarele situaţii: a) pentru prestarea muncii la asociaţiile de locatari; b) pentru îndeplinirea unor activităţi cu o durată de cel mult 60 de zile; c) pentru desfăşurarea unor activităţi cu caracter permanent care nu depăşesc, în medie, 3 ore pe zi, în raport cu programul lunar de lucru de 170 de ore.
ART. 3 (1) Persoana fizica şi persoana juridică, care încadrează personal în condiţiile art. 2, au obligaţia de a depune convenţia civilă, în copie, în termen de 5 zile de la data încheierii acesteia, la direcţiile de muncă şi protecţie socială judeţene şi la Direcţia generală de muncă şi protecţie socială a municipiului Bucureşti în a căror rază teritorială se afla domiciliul sau sediului acestora. (2) După expirarea termenului de 5 zile se interzice persoanelor fizice şi juridice, care au încadrat persoane cu nerespectarea condiţiilor prevăzute la alin. (1), primirea acestora la lucru.
ART. 4