ART. 1 Dobînda legală anuală se fixează la: 1% în afaceri civile şi 2% în afaceri comerciale, socotite peste scontul Băncii Naţionale a României.
ART. 2 Dobînda conventionala anuală nu poate întrece 6% peste scontul Băncii Naţionale a României. Pretentiunea privitoare la dobînda conventionala nu poate fi valorificată în justiţie decât în cazul cînd ea este stipulată prin act scris. Cînd debitorul este ţinut sa plătească o dobînda fără ca aceasta să fie fixată prin act, el va plati dobînda legală.
ART. 3 Prin dobînda se înţelege nu numai sumele plătibile în bani, dar şi orice alte prestaţiuni sub orice titlu sau denumire, drept echivalent al folosirii capitalului, la care debitorul se obliga pentru folosinţă capitalului socotit în numerar.
ART. 4 Dacă s-au stipulat dobânzi care întrec maximum arătat de art. 2, pentru excedent obligaţiunea este nulă de drept. Actele cuprinzînd stipulaţiuni de dobânzi superioare maximului fixat nu vor putea fi autentificate. Actele cuprinzînd stipulaţiuni de dobânzi superioare maximului prevăzut la art. 2, vor fi intabulate, prenotate sau înscrise, cu adaugirea ca dobânzile se înscriu la maximum arătat. Contractele de vânzare cu pact de răscumpărare şi antichreza, ce se vor încheia între părţi, după data promulgării legii de faţa, sînt nule de drept, iar dispoziţiunile art. 1371-1387 inclusiv cod. civ. art. 1697-1703 inclusiv cod. civ. şi articolele corespunzătoare din codurile civile în vigoare în teritoriile unite - se abroga.
ART. 5