Având în vedere că, prin
Decizia nr. 601/2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 164 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 27 ianuarie 2021, instanţa română de contencios constituţional a constatat neconformitatea dispoziţiilor
art. 164 alin. (1) din Codul civil, care stabileau că persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienaţiei ori debilităţii mintale, urma a fi pusă sub interdicţie judecătorească, cu prevederile constituţionale cuprinse în
art. 1 alin. (3),art. 16 alin. (1) şi
art. 50, astfel cum se interpretează potrivit
art. 20 alin. (1), şi prin prisma
art. 12 din Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, întrucât potrivit prevederilor
art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicată, de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale au fost suspendate de drept, încetându-şi efectele juridice la 45 de zile de la publicare, în considerarea obligaţiei legiuitorului de a pune de acord dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale cu
Decizia Curţii Constituţionale nr. 601/2020 şi cu prevederile din Constituţia României, republicată, printr-o intervenţie legislativă de amploare în materia măsurilor de ocrotire de drept civil de care pot beneficia persoanele fizice cu dizabilităţi intelectuale şi psihosociale, care presupune crearea, în legislaţia de drept comun, dar şi specială, a unor instrumente juridice de sprijin şi ocrotire adecvate pentru aceste categorii de persoane, care să asigure respectarea demnităţii, a drepturilor şi libertăţilor, dar şi a voinţei, nevoilor şi preferinţelor acestora, precum şi salvgardarea autonomiei lor, având în atenţie necesitatea unei schimbări de paradigmă în materie, în vederea alinierii legislaţiei naţionale la exigenţele impuse de
Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 13 decembrie 2006, deschisă spre semnare la 30 martie 2007 şi semnată de România la 26 septembrie 2007, ratificată de România prin
Legea nr. 221/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2010, cu modificările ulterioare, ţintindu-se combaterea excluziunii sociale şi a discriminării, încurajarea participării active, în condiţii de egalitate, a acestor categorii de persoane la viaţa civilă, precum şi (re)integrarea lor în plan socioeconomic, cu efecte benefice inclusiv asupra stării de sănătate a acestora, Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAP. I Asistenţa pentru încheierea actelor juridice
ART. 1 (1) Majorul care, din cauza unei dizabilităţi intelectuale sau psihosociale, are nevoie de sprijin pentru a se îngriji de persoana sa, a-şi administra patrimoniul şi pentru a-şi exercita, în general, drepturile şi libertăţile civile poate solicita notarului public numirea unui asistent, în condiţiile
Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată, cu modificările ulterioare, pentru o durată de maximum 2 ani.