ANEXĂ STATUTUL Bisericii Reformate din România
CAP. I Dispoziţii generale
ART. 1 (1) Biserica Reformată din România face parte din Biserica Sfântă Apostolică a lui Isus Hristos. Biserica este trupul lui Hristos. În baza întregii Sfinte Scripturi, ca expresie a credinţei sale, îşi însuşeşte Crezul Niceo-Constantinopolitan, Crezul Apostolic, Confesiunea a doua Helvetică (1566) şi Catehismul Heidelbergian (1563). Biserica Reformată din România, în evoluţia sa istorică, a purtat următoarele denumiri: "Evangelico Reformata, vulgo Calviniana", "Helvet Hitvallas Evangeliumi Reformatus Egyhaz" (Biserica Evanghelică Reformată de Confesiune Helvetică), "Reformatus Egyhaz" (Biserica Reformată) şi Cultul Reformat Calvin. (2) Biserica Reformată din România, prin identitatea principiilor de bază ale confesiunii sale, formează o unitate sinodală cu toate bisericile reformate de limbă maghiară, comunitate de credinţă, sufletească şi de iubire cu toate bisericile reformate din lume. În comunitatea sfintei Biserici creştine universale promovează relaţii ecumenice.
ART. 2 Menirea Bisericii Reformate din România este de a propovădui Cuvântul lui Dumnezeu în concordanţă cu Sfânta Scriptură şi confesiunile însuşite, împărtăşirea sacramentelor (botez, cuminecătură), exercitarea disciplinei bisericeşti, a educaţiei creştine, a misiunii şi diaconiei creştine, în vederea menţinerii unităţii de credinţă şi păcii în rândul credincioşilor bisericii reformate.
ART. 3 Membrii Bisericii Reformate din România sunt cei care au fost botezaţi, se consideră de religie reformată în faţa autorităţilor bisericeşti şi publice, sunt membri înregistraţi ai unei parohii reformate - de oriunde din lume - şi îşi însuşesc confesiunile şi legile bisericii reformate.
ART. 4 (1) În Biserica Reformată din România limba folosită la serviciile divine şi în administraţia internă este limba maghiară. (2) Evidenţa financiar-contabilă se ţine conform
Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor.