3. Desemnarea ARDAA drept colector unic al remuneraţiilor rezultate din retransmiterea prin cablu; modalitatea de evidenţiere şi justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare şi comisionul acordat colectorului unic pentru acoperirea acestora.    Tribunalul arbitral este competent să judece cererea în temeiul dispoziţiilor
art. 133 alin. 5 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.    Tribunalul arbitral a constatat că a fost îndeplinită procedura prealabilă sesizării tribunalului arbitral, conform prevederilor cuprinse în
art. 133 din Legea nr. 8/1996, reclamantele invitând la negocieri pe DACIN-SARA fără ca aceste demersuri să se finalizeze prin încheierea unui acord, aşa cum rezultă din procesele-verbale depuse la dosar.    Tribunalul arbitral este legal învestit şi este competent să judece cauza, în conformitate cu dispoziţiile
art. din Legea nr. 8/1996.    Cererile şi tezele reclamantelor    În privinţa remuneraţiilor rezultate din retransmiterea prin cablu, reclamantele UPFAR-ARGOA şi ARDAA au solicitat stabilirea în favoarea lor a unui procent de 85% din remuneraţiile colectate.    Argumentele care susţin, în opinia reclamantelor, aceste pretenţii sunt:    - criteriul ponderii pe care o au operele gestionate de UPFAR-ARGOA şi ARDAA, susţinând că repertoriile lor sunt, per ansamblu, mult mai mari decât cel al DACIN-SARA, constituit doar din filmele româneşti;    - criteriul întinderii repertoriilor de opere determinat de cesiunea drepturilor de autor către producătorii de videograme începând cu anul 1996 şi gestiunea extinsă a drepturilor rezultate din operele pentru care producătorii - cesionari ai drepturilor de autor - nu au acordat mandat niciunui organism de gestiune colectivă, aceştia urmând a fi reprezentaţi de organismul cu cel mai mare număr de membri (
art. 129^1 din Legea nr. 8/1996), care, potrivit susţinerilor reclamantelor, ar fi UPFAR-ARGOA;    - criteriul interesului publicului român pentru videograme în funcţie de genurile şi cotele de audienţă a acestora pe piaţă.    În privinţa remuneraţiei compensatoare pentru copie privată, reclamantele au solicitat stabilirea în favoarea lor a unui procent de 85% din remuneraţiile colectate.    În mod complementar, argumentelor înfăţişate în susţinerea pretenţiilor pentru remuneraţiile rezultate din retransmiterea prin cablu, în susţinerea pretenţiilor pentru copia privată, reclamantele au mai invocat:    - criteriul procentului de vânzări al materialelor audiovizuale în funcţie de genul acestora, considerând că materialele vândute conţin în mare parte operele din repertoriile UPFAR-ARGOA şi ARDAA, şi nu producţii cinematografice româneşti realizate înainte de anul 1996, din care se compune în mare parte repertoriul DACIN-SARA;    - criteriul copiilor legitime, considerând că din lista marcajelor holografice achiziţionate de producători şi din numărul DVD-urilor conţinând videograme pentru care s-au obţinut marcaje eliberate de ORDA, potrivit evidenţelor acesteia doar un procent extrem de mic cuprinde operele deţinute de DACIN - SARA în propriul său repertoriu, toate celelalte, în proporţie de peste 99%, fiind gestionate de către UPFARARGOA şi ARDAA.    Reclamantele au invocat şi motivele care susţin capacitatea de colectare pe care o deţin, apreciată ca fiind superioară celei deţinute de DACIN-SARA, aceste susţineri fiind în legătură cu capătul de cerere referitor la desemnarea colectorului unic.