În temeiul prevederilor
art. 67 din Constituţia României, republicată, precum şi ale
art. 76 şi
77 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin
Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre. ARTICOL UNIC În temeiul
Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 6/2020 pentru înfiinţarea unei comisii parlamentare de anchetă privind situaţia cazurilor copiilor dispăruţi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 10 martie 2020, cu modificările ulterioare, constatările, concluziile şi propunerile Comisiei de anchetă fac obiectul unui raport final. (1) În conformitate cu acest raport, dezbătut de Camera Deputaţilor, Comisia de anchetă parlamentară a concluzionat următoarele aspecte importante: a) România este pe primul loc la traficul de persoane în Europa, statistică dovedită de numeroase rapoarte internaţionale (Raportul Greta, Raportul de stat al SUA), ultimul de acest gen fiind al 3-lea raport de progres al Comisiei Europene din 20 octombrie 2020 cu privire la combaterea traficului de persoane, sub articolul 20 din
Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi protejarea victimelor acestuia, precum şi de înlocuire a
Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului. Traficul de persoane este mai mult decât o simplă infracţiune prevăzută în Codul penal, este un fenomen social, cu anumite caracteristici, de la cauzele care îl generează şi condiţiile care favorizează dezvoltarea fenomenului; b) în ceea ce priveşte fenomenul, pe primul loc se află traficul în scop de exploatare sexuală, unde grupul principal vizat îl reprezintă fetele; urmează exploatarea prin muncă, unde grupul principal vizat sunt băieţii, iar pe locul al treilea se află traficul pentru exploatare prin cerşetorie. Traficul de persoane generează profituri uriaşe, cu risc destul de mic pentru traficanţi de a fi prinşi. Reţelele sunt complexe, traficanţii găsesc modalităţi de a identifica vulnerabilităţile din sistem în ţara de origine şi de destinaţie a victimei. Este un fenomen în continuă schimbare; c) cauza principală de natură sistemică a dispariţiei minorilor, fie din centrele specializate, fie din familia naturală sau lărgită, din familii dezorganizate sau familii care şi-au abandonat copiii către rude, plecând la muncă în străinătate, este sărăcia extremă şi lipsa de educaţie, care creează ulterior posibilitatea racolării, traficării şi exploatării acestora. Zonele cele mai predispuse sunt cele sărace, cele cu lipsă a locurilor de muncă, cu nivel al şomajului şi abandon şcolar ridicate; astfel se creează premisele pentru copiii care vor să scape din aceste medii de trai. Acest aspect a fost subliniat în timpul audierilor Comisiei de reprezentanţii principalelor instituţii abilitate: MAI/IGPR, Europol, Ministerul Public, DIICOT, Avocatul Poporului, ANITP, DGASPC-uri, ONG-uri; d) de asemenea, persoanele majore care sunt traficate au istoric de traficare şi exploatare încă din copilărie, astfel, fetele care pleacă voluntar la prostituţie, pleacă pe fondul unor traume repetate în copilărie, care reduc aşteptarea de viaţă cu 20 de ani şi cresc riscul apariţiei anumitor boli; e) actul sexual cu un minor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 18 ani nu reprezintă în orice situaţie o infracţiune, din punctul de vedere al
Codului penal, conform dispoziţiilor art. 220. Deşi datele spun că numărul de persoane traficate a crescut, numărul dosarelor instrumentate este în scădere, cu o rată de achitare de 2%. (2) În acest context, în urma audierilor efectuate în perioada iulie-octombrie 2020, Comisia de anchetă parlamentară emite Guvernului României următoarele recomandări şi măsuri privind prevenirea şi combaterea fenomenelor de trafic de persoane şi dispariţie de copii: a) dezvoltarea unui mecanism administrativ şi a unui cadru legal coerent de colaborare, cooperare şi coordonare mai bună între toate instituţiile de căutare, cercetare şi anchetă a persoanelor dispărute şi/sau traficate şi instituţiile de asistenţă socială şi protecţie a copilului care să se aplice distinct faţă de prevederile Codului de procedură penală (în condiţiile în care sunt situaţii ce nu se încadrează ca fapte penale, sens în care nu se pot utiliza instrumente date de CPP într-o procedură de căutare a unei persoane dispărute în care nu există indicii că ar fi victima unui abuz sau altei infracţiuni);