CAP. I Introducere
ART. 1 (1) Denumirea comercială a unui medicament reprezintă una dintre caracteristicile sale distinctive, împreună cu anumite particularităţi, cum ar fi forma farmaceutică, concentraţia, numărul autorizaţiei de punere pe piaţă. (2) Combinaţia caracteristicilor mai sus menţionate, tipărite pe ambalaj, conferă posibilitatea identificării unice a unui medicament. (3) Deoarece prin combinarea caracteristicilor distinctive se poate asigura identificarea unică a unui medicament, nu este necesar să se includă fiecare dintre aceste caracteristici în denumirea comercială a medicamentului.
ART. 2 (1) Denumirea comercială a medicamentului poate să fie o denumire inventată sau o denumire comună ori ştiinţifică. Aceasta poate fi completată de o marcă comercială sau de numele producătorului. (2) Denumirea inventată este o denumire imaginată de către deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă cu scopul de a individualiza cât mai bine medicamentul său pe piaţa farmaceutică. (3) Denumirea inventată trebuie să fie în aşa fel concepută încât să nu determine confuzia cu denumirea comună. (4) Denumirea comună sau denumirea ştiinţifică reprezintă denumirea comună internaţională (DCI), recomandată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), sau denumirea standard comună conform Farmacopeei europene.
ART. 3 (1) Utilizarea unei mărci comerciale oferă consumatorului posibilitatea să identifice un medicament ca provenind dintr-o anumită sursă şi are în acelaşi timp şi o mare importanţă comercială. (2) Marca comercială este o marcă înregistrată şi este protejată de legea mărcilor în ceea ce priveşte folosirea ei de către terţi.