Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 67 din 28 iunie 1995 s-a dispus, în baza art. 164 din Codul de procedură civilă, conexarea dosarelor, iar în fond s-a respins excepţia de neconstituţionalitate ca vadit nefondata, pe considerentul ca este contrară practicii jurisdicţionale constante a Curţii, asa cum rezultă din deciziile nr. 10/1994, nr. 26/1994, nr. 27/1994, nr. 68/1994, nr. 135/1994 şi nr. 18/1995, în care Curtea a statuat ca prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992 sunt conforme dispoziţiilor Constituţiei. Pirita, Societatea Comercială "Sireg" - S.A. Galaţi, a declarat recurs împotriva
Deciziei Curţii Constituţionale nr. 67 din 28 iunie 1995, invocind, în drept, prevederile art. 304 pct. 11 din Codul de procedură civilă, pentru următoarele motive: - locuintele de intervenţie sunt cele care anterior aveau statutul de locuinta de serviciu; - art. 7 din Legea nr. 85/1992 a fost modificat prin Legea nr. 76/1994, îndeosebi în ceea ce priveşte definirea locuinţei de intervenţie, iar în decizia recurată nu se analizează acest aspect; - societatea comercială a fost privatizata, asa încât limitarile aduse dreptului de proprietate al acesteia când era cu capital de stat, ca urmare a instituirii obligaţiei de vînzare a locuinţelor de serviciu, nu mai sunt aplicabile. Deoarece soluţionarea cauzei s-a făcut în condiţiile prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, s-au cerut, în vederea judecării recursului, punctele de vedere ale Camerei Deputaţilor, Senatului şi Guvernului. În punctul sau de vedere, Guvernul considera ca recursul este nefondat, deoarece art. 7 din Legea nr. 85/1992 este conform prevederilor art. 41 din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege, iar susţinerea recurentei, în sensul că locuinta ce face obiectul litigiului ar fi de intervenţie, este de competenţa jurisdicţională a instanţei de judecată, şi nu o problemă referitoare la legitimitatea constituţională a art. 7 din Legea nr. 85/1992, chiar în forma modificată. Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA,examinînd excepţia invocată, punctul de vedere al Guvernului, decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, precum şi prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992, în corelatie cu dispoziţiile constituţionale şi cu cele ale Legii nr. 47/1992, retine: Primul motiv de recurs, referitor la faptul ca în prezent locuintele de intervenţie ar fi cele care anterior Legii nr. 85/1992 aveau statutul de locuinţe de serviciu, este nefondat. Calificarea locuinţelor ca fiind de intervenţie sau de serviciu se face potrivit legii, iar aceasta este o situaţie de fapt care nu priveşte constituţionalitatea prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992, ci aplicarea acestei prevederi legale şi deci, în caz de litigiu, intră în competenţa de judecată a instanţei judecătoreşti. Nici cel de-al doilea motiv de recurs, constind în aceea ca decizia pronunţată nu ar fi avut în vedere modificarea art. 7 din Legea nr. 85/1992 prin Legea nr. 76/1994, nu este fondat. Decizia Curţii Constituţionale nr. 67 din 28 iunie 1995 s-a întemeiat pe legea în vigoare la data pronunţării sale şi pe practica jurisdicţională existenta. De altfel, modificările aduse prin Legea nr. 76/1994 privesc numai unele caracteristici legale ale locuinţelor de intervenţie, în vederea usurarii identificarii lor, ceea ce poate constitui o problemă de aplicare a legii în timp, nu de neconstituţionalitate. Un ultim motiv de recurs se referă la privatizarea societăţii comerciale, situaţie în care recurenta susţine ca prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992 nu îşi mai găsesc aplicabilitatea.