CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 13 iulie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.456/2006, Judecătoria Alexandria a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială "JGV Rocriss" S.R.L. din Alexandria. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că, dacă ulterior termenului de 15 zile în care contravenientul poate formula plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei acesta descoperă elemente care demonstrează netemeinicia actului constatator şi pe care din motive obiective nu le-a putut cunoaşte în acest termen, nu mai are posibilitatea de a se adresa instanţei de judecată, procesul-verbal beneficiind de o prezumţie absolută de adevăr. În aceste condiţii, se îngrădeşte liberul acces la justiţie şi se restrânge exerciţiul dreptului la acţiune în instanţă, termenul de doar 15 zile fiind disproporţionat în raport cu interesul ocrotit. Judecătoria Alexandria apreciază excepţia de neconstitu-ţionalitate ca neîntemeiată. În conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia liberului acces la justiţie. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile
art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2001 nu contravin prevederilor constituţionale invocate, excepţia de neconstituţionalitate cu un atare obiect fiind neîntemeiată. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile
art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, potrivit căruia "Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia". Autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 53 care reglementează restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că
art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 instituie termenul de 15 zile pentru exercitarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, care începe să curgă de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de procesul-verbal, prin înmânare sau comunicare.