Inapoi la Cautare


referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. (1) teza întâi, alin. (2), (5) şi (6), art. 252, art. 252^1 şi art. 254 din Codul de procedură penală

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

LegisPlus - CTCE

ACCES RESTRICTIONAT

Pentru a avea acces la la aceasta facilitate trebuie sa te abonezi la LegisPlus completand - formularul de comanda -

Si poti avea acces la:

Acte oficiale Acte interne Acte in limba engleza Juristprudenta romaneasca Modele de contract Doctrine Eurolegis Dictionare Coduri Juristprudenta drepturilor omului Achizitii publice Comentarii

LegisPlus - CTCE

ACCES RESTRICTIONAT

Pentru a avea acces la la aceasta facilitate trebuie sa te abonezi la LegisPlus completand - formularul de comanda -

Si poti avea acces la:

Acte oficiale Acte interne Acte in limba engleza Juristprudenta romaneasca Modele de contract Doctrine Eurolegis Dictionare Coduri Juristprudenta drepturilor omului Achizitii publice Comentarii

LegisPlus - CTCE

ACCES RESTRICTIONAT

Pentru a avea acces la la aceasta facilitate trebuie sa te abonezi la LegisPlus completand - formularul de comanda -

Si poti avea acces la:

Acte oficiale Acte interne Acte in limba engleza Juristprudenta romaneasca Modele de contract Doctrine Eurolegis Dictionare Coduri Juristprudenta drepturilor omului Achizitii publice Comentarii

LegisPlus - CTCE

ACCES RESTRICTIONAT

Pentru a avea acces la la aceasta facilitate trebuie sa te abonezi la LegisPlus completand - formularul de comanda -

Si poti avea acces la:

Acte oficiale Acte interne Acte in limba engleza Juristprudenta romaneasca Modele de contract Doctrine Eurolegis Dictionare Coduri Juristprudenta drepturilor omului Achizitii publice Comentarii

LegisPlus - CTCE

ACCES RESTRICTIONAT

Pentru a avea acces la la aceasta facilitate trebuie sa te abonezi la LegisPlus completand - formularul de comanda -

Si poti avea acces la:

Acte oficiale Acte interne Acte in limba engleza Juristprudenta romaneasca Modele de contract Doctrine Eurolegis Dictionare Coduri Juristprudenta drepturilor omului Achizitii publice Comentarii

	

    Augustin Zegrean       - preşedinte
    Valer Dorneanu         - judecător
    Petre Lăzăroiu         - judecător
    Mircea Ştefan Minea    - judecător
    Daniel Marius Morar    - judecător
    Mona-Maria Pivniceru   - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu  - judecător
    Tudorel Toader         - judecător
    Mihaela Ionescu        - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. (2) şi (5), art. 250 alin. (1) şi (6) şi art. 252^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dragoş Septimiu Barna şi Septimiu Barna în Dosarul nr. 1.414/62/2015* al Tribunalului Braşov - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 883D/2015.

    2. La apelul nominal lipsesc autorii excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile art. 252^1 din Codul de procedură penală, întrucât acestea nu au legătură cu cauza, de vreme ce, în cursul procesului penal, nu s-a dispus valorificarea bunurilor mobile sechestrate. Totodată, arată că în sarcina autorilor excepţiei din prezenta cauză s-a reţinut săvârşirea infracţiunii împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene prevăzute şi pedepsite de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, astfel încât, potrivit art. 20 din acelaşi act normativ, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. În continuare pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 250 din Codul de procedură penală. Arată că autorii excepţiei au avut posibilitatea să exercite calea de atac a contestaţiei, în temeiul art. 250 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu privire la luarea şi punerea în executare a măsurii asigurătorii, însă aceştia doresc ca de la momentul soluţionării contestaţiei şi până la momentul finalizării urmăririi penale să aibă posibilitatea de a se plânge împotriva măsurilor asigurătorii dispuse. Apreciază că aceste susţineri sunt neîntemeiate, întrucât legiuitorul nu este obligat să instituie un număr nelimitat de căi de atac împotriva luării sau punerii în executare a măsurilor asigurătorii ori cu privire la subzistenţa acestora, câtă vreme în momentul finalizării urmăririi penale urmează să se administreze probe tocmai pentru a se stabili vinovăţia şi, de asemenea, pentru a se stabili, cu certitudine, paguba. Aşadar, este firesc ca aceste măsuri să dureze până la finalizarea acestei faze a procesului penal, iar, în ipoteza în care se dă o soluţie de neîncepere a urmăririi penale, potrivit art. 315 din Codul de procedură penală, procurorul se va pronunţa şi asupra măsurilor asigurătorii, totodată, potrivit art. 330 din acelaşi cod, în ipoteza în care procurorul sesizează instanţa de judecată, prin rechizitoriu, de asemenea, se va pronunţa asupra măsurilor asigurătorii. Până la acest moment însă ar fi lipsită de eficienţă exercitarea unor căi de atac, în mod nelimitat, asupra măsurilor asigurătorii, câtă vreme vinovăţia nu este stabilită, prejudiciul nu este stabilit cu certitudine şi, ca atare, menţinerea acestor măsuri este justificată. De asemenea, în situaţia în care urmărirea penală durează foarte mult, autorii excepţiei au posibilitatea de a formula contestaţie privind durata procesului penal, în temeiul art. 488^1 din Codul de procedură penală. Solicită, totodată, respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249, art. 252 şi art. 254 din Codul de procedură penală, întrucât, prin condiţiile pe care le impun, acestea nu fac altceva decât să instituie garanţii pentru conservarea patrimoniului suspectului, respectiv inculpatului.

                               CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

    4. Prin Încheierea nr. 12/UP din 7 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.414/62/2015*, Tribunalul Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. (2) şi (5), art. 250 alin. (1) şi (6) şi art. 252^1 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Dragoş Septimiu Barna şi Septimiu Barna într-o cauză având ca obiect contestaţia formulată, în temeiul art. 250 alin. (8) din Codul de procedură penală, împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi a respins contestaţia formulată de suspecţi împotriva măsurilor asigurătorii dispuse de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, prin ordonanţa procurorului dată în Dosarul penal nr. 53/P/2013.

    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin că măsurile de indisponibilizare ce constau în sechestrarea bunurilor mobile sau imobile, inclusiv posibilitatea înstrăinării lor în cursul urmăririi penale, determină încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale invocate prin faptul că este afectată sine die circulaţia juridică a bunurilor legal dobândite ce constituie patrimoniul persoanei sau, după caz, devălmăşia bunurilor familiei. De asemenea susţin că, prin indisponibilizarea fără termen a acestor bunuri, nu există o posibilitate de apărare reală şi efectivă cu privire la luarea măsurii de către procuror în cursul urmăririi penale, fiind încălcate şi principiile privind acţiunea civilă în despăgubiri ce constituie apanajul exclusiv, potrivit art. 19 din Codul de procedură penală, al persoanei vătămate care s-a constituit parte civilă, în vederea tragerii la răspundere delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile, pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei ce face obiectul acţiunii penale. Potrivit art. 19 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală, acţiunea civilă se desfăşoară de către procuror numai când partea vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă, respectiv în condiţiile art. 20 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod. Consideră că reglementarea actuală a prevederilor art. 249 din Codul de procedură penală, privitoare la condiţiile generale de luare a măsurilor asigurătorii, potrivit cărora procurorul, în cursul urmăririi penale, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă, indisponibilizând bunuri mobile şi imobile în vederea reparării pagubei până la concurenţa valorii probabile, constituie o ingerinţă nepermisă într-o societate în care relaţiile sociale sunt reglementate legal, astfel încât organul administraţiei penale să nu dispună discreţionar încălcând astfel dreptul de proprietate. Totodată, utilizarea variantei alternative din art. 249 alin. (6) din Codul de procedură penală, potrivit căreia măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare pot folosi şi părţii civile, atestă împrejurarea că redactarea şi modul de concepere a reglementării măsurilor asigurătorii sunt contrare Constituţiei. Arată că măsura confiscării este justificată de legătura cu infracţiunea şi produsul infracţiunii, însă indisponibilizarea fără termen previzibil a întregii averi printr-o evaluare probabilă, făcută de un organ de urmărire al statului care instrumentează cazul, fie el procuror, nu are justificare din perspectiva respectării dreptului de proprietate, consacrat constituţional. Trebuie avut în vedere şi faptul că, de cele mai multe ori, măsurile asigurătorii asupra averii se dispun în legătură cu patrimoniul comun al soţilor, îndeosebi imobile şi sume de bani.

    6. Susţin că sunt, de asemenea, neconstituţionale şi prevederile privind procedura sechestrului cuprinse în art. 252 din Codul de procedură penală cu referire, inclusiv, la posibilitatea valorificării bunurilor mobile sechestrate, reglementată în art. 252^1 din acelaşi cod, totodată fiind neconstituţionale şi dispoziţiile art. 254 din acelaşi cod referitoare la poprirea sumelor de bani datorate cu orice titlu suspectului, inculpatului sau părţii responsabile civilmente de către o a treia persoană ori de către cel păgubit.

    7. Tribunalul Braşov - Secţia penală apreciază ca fiind nefondată excepţia de neconstituţionalitate. În acest sens arată că, potrivit art. 249 din Codul de procedură penală, procurorul sau judecătorul pot lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune. Drept urmare, scopul măsurii asigurătorii nu este acela de a priva pe cel cercetat de exerciţiul drepturilor sale fundamentale, ci de a ocroti un interes mai presus de interesul personal al acestuia, respectiv acela al statului, care, prin măsurile de politică penală adoptate, tinde să protejeze persoana vătămată prin săvârşirea faptelor penale. Indisponibilizarea bunurilor se face, potrivit textului citat, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse. Astfel, art. 249 alin. (2) stipulează că "măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora."

    8. Apreciază că dispoziţiile art. 250 alin. (1) şi (6) din Codul de procedură penală nu încalcă nicio dispoziţie constituţională, deoarece reglementează o cale de atac asupra măsurilor asigurătorii, accesul la justiţie fiind astfel asigurat, aceasta nepresupunând obligaţia legiuitorului de a prevedea posibilitatea ca aceste măsuri asigurătorii să poată fi contestate ori de câte ori o parte din proces doreşte acest lucru. Cu privire la dispoziţiile art. 252^1 din Codul de procedură penală, care reglementează cazuri speciale de valorificare a bunurilor mobile sechestrate, când există acordul proprietarului, apreciază că acestea nu au legătură cu cauza. În concluzie, arată că art. 53 din Constituţie conferă legiuitorului libertatea reglementării unor restrângeri ale drepturilor în situaţii determinate, justificate de necesitatea instrucţiei penale, necesară într-o societate democratică, în vederea asigurării securităţii naţionale, a apărării publice ori prevenirii săvârşirii de infracţiuni.

    9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 249 alin. (2) şi (5), art. 250 alin. (1) şi ale art. 252^1 din Codul de procedură penală sunt constituţionale. În acest sens face referire la Decizia nr. 207 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 3 iunie 2015, în care Curtea Constituţională a reţinut că măsurile asigurătorii sunt o consecinţă a săvârşirii unei fapte penale şi constau în indisponibilizarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile prin instituirea unui sechestru asupra lor. Până la dovedirea vinovăţiei în materie penală, indisponibilizarea instituită prin sechestru nu afectează substanţa dreptului avut asupra bunurilor supuse măsurii, întrucât acest lucru se poate realiza numai prin dispozitivul hotărârii care trebuie să cuprindă şi cele hotărâte cu privire la măsurile asigurătorii. În ceea ce priveşte accesul la justiţie arată că acesta face obiectul dispoziţiilor art. 250 din Codul de procedură penală.

    10. Cât priveşte dispoziţiile art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală apreciază că acestea sunt neconstituţionale, fiind contrare dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1) şi art. 44 alin. (8) din Constituţie, întrucât permit formularea contestaţiei exclusiv împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii luate de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată, nu şi împotriva măsurii însăşi, încălcându-se astfel liberul acces la justiţie, dreptul la apărare şi prezumţia dobândirii licite a averii. Consideră că dispoziţiile constituţionale ale art. 23 nu sunt incidente în cauză.

    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

1   2   >

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare