┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana-Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cristina Bunea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 257 alin. (4) din Codul penal, excepţie ridicată de Cătălin Viorel Fulganu în Dosarul nr. 14.485/197/2015 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.375D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume
Decizia nr. 446 din 28 iunie 2018. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 6 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 14.485/197/2015, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 257 alin. (4) din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Cătălin Viorel Fulganu cu ocazia soluţionării unei cauze penale în care inculpatul a fost trimis în judecată, printre altele, pentru săvârşirea a două infracţiuni de ultraj, prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile
art. 257 alin. (1) şi
(4) din Codul penal. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile
art. 257 alin. (4) din Codul penal încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi, întrucât creează discriminare între poliţişti şi jandarmi, pe de o parte, şi restul funcţionarilor publici care îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, la care fac referire prevederile
art. 257 alin. (1) din Codul penal, pe de altă parte, prin reglementarea unei protecţii penale sporite în favoarea celor dintâi. În acest sens arată că, în cazul infracţiunii de ultraj, obiectul juridic principal îl constituie acele relaţii sociale referitoare la autoritatea de stat de a căror existenţă şi desfăşurare depinde apărarea integrităţii şi prestigiului funcţionarilor publici. Fiind o infracţiune complexă, ultrajul are şi un obiect juridic secundar, reprezentat de relaţiile sociale referitoare la integritatea corporală a funcţionarului public. Astfel, subiectul pasiv principal al infracţiunii de ultraj este autoritatea publică în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public ultragiat, iar subiectul pasiv secundar este persoana care îndeplineşte funcţia ce implică exerciţiul autorităţii de stat. Or, de vreme ce autoritatea de stat este unică, nu se justifică protejarea, în mod diferit, a integrităţii corporale şi a demnităţii persoanelor învestite cu exercitarea funcţiilor publice. Aşadar, integritatea fizică a unui judecător sau procuror trebuie să fie ocrotită în mod egal cu cea a unui poliţist sau jandarm. 6. Curtea de Apel Braşov - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 257 alin. (4) din Codul penal este întemeiată, deoarece legiuitorul a stabilit o răspundere penală agravată - prin majorarea limitelor de pedeapsă cu jumătate - în situaţia în care fapta de ultraj este comisă împotriva unui poliţist sau jandarm, faţă de celelalte categorii de funcţionari publici aflaţi în exerciţiul autorităţii de stat, caz în care limitele de pedeapsă se majorează doar cu o treime. Consideră că nu se justifică existenţa unei diferenţieri în regimul sancţionator reglementat de dispoziţiile de lege criticate, întemeiat exclusiv pe calitatea subiectului pasiv secundar, în condiţiile în care subiectul pasiv principal este unic în ambele situaţii reglementate de prevederile
art. 257 alin. (1) şi
(4) din Codul penal, relaţiile sociale apărate de legea penală fiind identice. Întrucât categoria profesională a poliţiştilor şi jandarmilor este inclusă în cea a funcţionarilor publici învestiţi cu exercitarea autorităţii de stat, instanţa de apel consideră că dispoziţiile
art. 257 alin. (4) din Codul penal