┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 56 alin. (3), ale
art. 61 alin. (1) şi ale
art. 288 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Kumar Amit şi Societatea Arcelor Mittal Hunedoara - S.A. în Dosarul nr. 6.483/243/2018/a1 al Tribunalului Hunedoara - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.305D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra concluziilor scrise depuse la dosar de către autorii excepţiei prin care se solicită admiterea acesteia. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată că în ceea ce priveşte constituţionalitatea dispoziţiilor
art. 56 alin. (3) şi ale
art. 61 alin. (1) din Codul de procedură penală Curtea Constituţională s-a mai pronunţat. Susţine că nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea acestei jurisprudenţe. În continuare, apreciază că şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 288 alin. (1) din Codul de procedură penală este neîntemeiată. Sesizările formulate de organele de constatare au un regim propriu, distinct de cel al denunţului. Noţiunea de „organe de constatare“ folosită în
art. 281 din Codul de procedură penală cuprinde o sferă mai largă decât a celor prevăzute de
art. 61 din acelaşi act normativ. Plângerea, denunţul, sesizarea şi sesizarea din oficiu nu constituie mijloace de probă, această trăsătură priveşte exclusiv sesizarea înţeleasă ca modalitate de învestire a organului judiciar cu privire la fapta prevăzută de legea penală. Obligaţia instituită în sarcina acestor organe reprezintă o reglementare particulară a obligaţiei de a încunoştinţa organele judiciare competente atunci când se constată săvârşirea unor infracţiuni. Întocmirea procesului-verbal reprezintă doar momentul declanşator al unei investigări penale, deci nu conduce automat la o soluţie de condamnare. Procurorul este participantul la procesul penal care are rolul de a conduce şi de a supraveghea activitatea de urmărire penală, dar şi de a efectua, nemijlocit, în anumite situaţii, urmărirea penală.
Constituţia nu prevede expres vreo reglementare referitoare la efectuarea urmăririi penale de către procuror. Astfel, această soluţie legislativă constituie opţiunea legiuitorului justificată de rezonanţa socială deosebită a încălcării valorilor protejate prin incriminarea anumitor fapte. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea penală nr. 34/C/CP/2019 din 15 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 6.483/243/2018/a1, Tribunalul Hunedoara - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 56 alin. (3), ale
art. 61 alin. (1) şi ale
art. 288 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Kumar Amit şi Societatea Arcelor Mittal Hunedoara - S.A. cu ocazia soluţionării unei contestaţii împotriva încheierii pronunţate în procedura de cameră preliminară. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 56 alin. (3) din Codul de procedură penală, autorii acesteia apreciază că acestea reglementează posibilitatea ca activitatea de urmărire penală în legătură cu o infracţiune împotriva protecţiei muncii să fie efectuată de organele de cercetare penală, iar procurorul doar să supravegheze această activitate. Or, o asemenea reglementare nu oferă suficiente garanţii de achitabilitate, având în vedere complexitatea ce caracterizează cauzele având ca obiect astfel de infracţiuni şi necesitatea unei activităţi specializate de urmărire penală în asemenea cauze. În continuare, susţin că
art. 61 din Codul de procedură penală