┌──────────────┬───────────────────────┐
│Valer Dorneanu│- preşedinte │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marieta Safta │- │
│ │prim-magistrat-asistent│
└──────────────┴───────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 114 alin. (1) şi (3) şi ale
art. 115 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mădălin-Vasile Băcilă în Dosarul nr. 4.457/226/2016 al Judecătoriei Făgăraş şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.510 D/2017. 2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, arătând că autorul solicită completarea legii penale. În subsidiar, solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile legale criticate nu contravin normelor constituţionale invocate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 4 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 4.457/226/2016, Judecătoria Făgăraş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 114 alin. (1) şi (3) şi ale
art. 115 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mădălin-Vasile Băcilă în dosarul menţionat având ca obiect soluţionarea unei cauze penale privind săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzute de
art. 335 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea
art. 41 alin. (1) din Codul penal. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece permit şi nu exclud posibilitatea audierii şi citării în cauză, în calitate de martori, a unor persoane incompatibile cu această calitate, incompatibilităţi care ar trebui exceptate de la această calitate în mod expres. Textele de lege criticate nu fac în mod expres referire la calitatea de procuror, judecător sau anchetator. Arată că în cauză a fost propusă pentru audiere, în calitate de martor, însăşi persoana care a anchetat această cauză în totalitate, de la sesizare şi până la final, şi a întocmit referat cu propunere de trimitere în judecată, dobândind implicit calitatea de acuzator în această cauză. Susţine în acest sens că: prevederile
art. 114 alin. (1) din Codul de procedură penală ar trebui completate cu sintagma „dacă nu este incompatibilă cu această calitate“; la prevederile
art. 114 alin. (3) din Codul de procedură penală ar trebui precizat în mod expres faptul că are întâietate calitatea de judecător, procuror sau organ de cercetare penală; la prevederile
art. 115 alin. (1) din Codul de procedură penală ar trebui adusă completarea excepţiei referitoare la judecător, procuror sau organul de cercetare penală. 6. Judecătoria Făgăraş opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, autorul excepţiei nu critică prevederile legale atacate pentru cuprinsul lor, ci pentru anumite insuficienţe legislative, ajungând la concluzia că acestea ar trebui completate pentru a corespunde exigenţelor constituţionale. Omisiunile legislative - referitoare la lipsa indicării situaţiilor de incompatibilitate în cadrul secţiunii din C
odul de procedură penală dedicate audierii martorului - nu constituie premisele unor vădite încălcări ale normelor constituţionale, astfel încât să fie corijate în procedura controlului de constituţionalitate. De altfel, o astfel de reglementare ar exclude de plano posibilitatea luării unei depoziţii de martor persoanei care îndeplineşte rolul de organ de cercetare penală, în condiţiile în care nu în toate situaţiile se cunoaşte ce probatoriu se impune a fi administrat încă de la demararea demersului judiciar, ci acest aspect poate fi relevat în stadii procesuale ulterioare, în raport cu planul de anchetă. Poziţionarea calităţii de martor pe un rol secundar faţă de calitatea ce implică realizarea unor atribuţii judiciare în cauză ar aduce atingere în mod iremediabil principiului aflării adevărului, fără a contrabalansa drepturile inculpatului, pe de o parte, cu dreptul la o justă soluţionare a cauzei, pe de altă parte.