┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Chiriazi Ioan Sorin Daniel. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 5 alin. (5), (6) şi
(7) şi
art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Iulian Coşofreţi în Dosarul nr. 1.545/321/2015 al Tribunalului Neamţ - Secţia I civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.604D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumit de faptul că legiuitorul nu a prevăzut şi posibilitatea înlocuirii sancţiunii complementare cu avertismentul, ci doar a sancţiunii principale cu amenda. În contextul criticilor formulate, reprezentantul Ministerului Public apreciază că ceea ce se solicită, de fapt, este ca instanţa de contencios constituţional să acţioneze ca un legiuitor pozitiv şi să repare această omisiune de reglementare, ceea ce este însă inadmisibil raportat la competenţele Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 4 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.545/321/2015 al Tribunalului Neamţ - Secţia I civilă, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 5 alin. (5), (6) şi
(7) şi ale
art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Iulian Coşofreţi cu ocazia soluţionării apelului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 1.463 din 28 octombrie 2016, pronunţată de Judecătoria Târgu-Neamţ, prin care s-a admis, în parte, plângerea contravenţională formulată de Iulian Coşofreţi, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Neamţ. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia menţionează că prin Sentinţa civilă nr. 1.463 din 28 octombrie 2016, pronunţată de Judecătoria Târgu-Neamţ, sancţiunea principală (amenda) a fost înlocuită cu avertismentul, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale procesului-verbal atacat. Astfel, în temeiul acestei sentinţe, sancţiunile complementare încă subzistă şi produc efecte, aceasta în considerarea faptului că, de plano, doar sancţiunea principală poate fi înlocuită cu o altă sancţiune principală, în condiţiile în care
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu permite (dar nici nu interzice) înlocuirea sancţiunii complementare cu avertismentul, dată fiind natura juridică a celor două sancţiuni. Consideră, astfel, că instituirea sancţiunii complementare ope legis, indiferent de contravenţia pentru care se aplică sancţiunea principală şi fără un control din partea instanţei de judecată, încalcă cerinţa proporţionalităţii restrângerii exerciţiului unor drepturi, cu situaţia care a determinat-o. 6. Arată că mecanismul sancţiunilor contravenţionale este unul care are o arhitectură bazată pe principiul proporţionalităţii şi al necesităţii, care derivă din principiul constituţional consacrat de
art. 53 din Constituţie. În sistemul sancţiunilor contravenţionale, avertismentul reprezintă cea mai uşoară dintre acestea, atunci când fapta este de o gravitate redusă. Autorul excepţiei susţine că
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu arată şi nu prevede ce se întâmplă cu sancţiunile complementare aplicate în cauză, întrucât, dacă un legalism formal ar putea conduce la concluzia că acestea se menţin, legalitatea ar conduce la concluzia că acestea ar trebui să îşi piardă efectul punitiv. Aceasta întrucât o aplicare a sancţiunii avertismentului ar rămâne lipsită de eficacitate şi substanţă, în condiţiile în care nu s-ar răsfrânge cu privire la întreaga sancţiune.