Inapoi la Cautare


cu privire la constituţionalitatea unor prevederi ale Legii învăţământului

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

LegisPlus - CTCE

ACCES RESTRICTIONAT

Pentru a avea acces la la aceasta facilitate trebuie sa te abonezi la LegisPlus completand - formularul de comanda -

Si poti avea acces la:

Acte oficiale Acte interne Acte in limba engleza Juristprudenta romaneasca Modele de contract Doctrine Eurolegis Dictionare Coduri Juristprudenta drepturilor omului Achizitii publice Comentarii

LegisPlus - CTCE

ACCES RESTRICTIONAT

Pentru a avea acces la la aceasta facilitate trebuie sa te abonezi la LegisPlus completand - formularul de comanda -

Si poti avea acces la:

Acte oficiale Acte interne Acte in limba engleza Juristprudenta romaneasca Modele de contract Doctrine Eurolegis Dictionare Coduri Juristprudenta drepturilor omului Achizitii publice Comentarii

LegisPlus - CTCE

ACCES RESTRICTIONAT

Pentru a avea acces la la aceasta facilitate trebuie sa te abonezi la LegisPlus completand - formularul de comanda -

Si poti avea acces la:

Acte oficiale Acte interne Acte in limba engleza Juristprudenta romaneasca Modele de contract Doctrine Eurolegis Dictionare Coduri Juristprudenta drepturilor omului Achizitii publice Comentarii

LegisPlus - CTCE

ACCES RESTRICTIONAT

Pentru a avea acces la la aceasta facilitate trebuie sa te abonezi la LegisPlus completand - formularul de comanda -

Si poti avea acces la:

Acte oficiale Acte interne Acte in limba engleza Juristprudenta romaneasca Modele de contract Doctrine Eurolegis Dictionare Coduri Juristprudenta drepturilor omului Achizitii publice Comentarii

LegisPlus - CTCE

ACCES RESTRICTIONAT

Pentru a avea acces la la aceasta facilitate trebuie sa te abonezi la LegisPlus completand - formularul de comanda -

Si poti avea acces la:

Acte oficiale Acte interne Acte in limba engleza Juristprudenta romaneasca Modele de contract Doctrine Eurolegis Dictionare Coduri Juristprudenta drepturilor omului Achizitii publice Comentarii

    Curtea Constituţională a fost sesizată la 29 iunie 1995 de către 57 de deputaţi, şi anume: Dumitru Buzatu, Dan Verbina, Adrian Constantin Pica, Eugen Mangiurea, Ion Dumitrescu, Ivanciu Nicolae-Valeanu, Mihai Lita, Ilie Nica, Mircea Porojan, Mihail Olteanu, Gheorghe Popa, Sorin Diaconescu, Sabin Ghilea, Eugen Nicolicea, Ştefan Cazimir, Liviu Mladin, Corneliu-Dan Vrabie, Vasile Cristea, Cornel Brahas, Feuzia Rusid, Vasile Voicu, Francisc Toba, Nicolae Rosca, Gheorghe Roman, Valentin Soroceanu, Dionisie Vilcu, Paula-Maria Ivanescu, Petre Turlea, Mircea Anton Silvas, Marin Gh. Lungu, Gheorghe Fition, Simion Silviu Somicu, Mihail Paraluta, Constantin Rotaru, Fanica Danila, Constantin Emil Hoara, Dumitru Dragut, Mitica D. Balaet, Mihai Viziru, Ion Hortopan, Radu Mircea Berceanu, Alexandru Sassu, Corneliu-Constantin Ruse, Constantin Arhire, Dragos Enache, Mihaita Postolache, Nicolae Alexandru, Petru Ioan, Alexandru Ota, Grigore Marcu, Emil Stoica, Aurelian Popescu, Vasile Ionescu, Gheorghe Dobre, Vasile Popovici, Ioan Ghise şi Ion Costin, asupra neconstitutionalitatii prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea învăţământului, care stabilesc ca: "Planurile învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ religia ca disciplina şcolară. În învăţământul primar religia este disciplina obligatorie, în învăţământul gimnazial este opţională, iar în învăţământul liceal şi profesional este facultativă. Elevul, cu acordul părintelui sau tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia şi confesiunea".

    În sesizare, grupul de deputaţi susţine, în esenta, ca prin instituirea obligativitatii studiului religiei în ciclul primar se aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) teza privind "libera dezvoltare a personalităţii umane", ale art. 26 alin. (2) care prevăd ca "persoana fizica are dreptul sa dispună de ea însăşi", ale art. 29 alin. (1), (2) şi (6) privind libertatea conştiinţei şi ale art. 45 alin. (5) privind obligaţia autorităţilor publice de a contribui "la asigurarea condiţiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa politica, socială, economică, culturală şi sportiva a tarii".

    De asemenea, Curtea Constituţională a fost sesizată, la aceeaşi dată, de către 53 de deputaţi, şi anume: Eugen Matis, Ludovic Rakoczi, Emeric Dumitru Borbely, Ferenc Asztalos, Imre Andras, Iozsef Nandor Nemenyi, Arpad Francisc Marton, Alexandru Konya-Hamar, Benedek Nagy, Matei Barna Elek, Ervin Zoltan Szekely, Laszlo Zsigmond, Istvan Antal, Gheorghe Tokay, Lazar Madaras, Karoly Kerekes, Zsolt Szilagyi, Iosif Alfred Mazalik, Zoltan Szilagyi, Attila Varga, Akos Birtalan, Ladislau Borbely, Iuliu Vida, Ioan Nemeth, Francisc Baranyi, Jolt Zoltan Fekete, Dan-Florin Trepcea, Nicolae Cerveni, Constantin Dragomir, Francisc Pecsi, Petru Litiu, Mihnea Tudor Ionita, Ion Dobrescu, Theodora Bertzi, George Crin Laurentiu Antonescu, Constantin Şerban Rădulescu-Zoner, Horia Mircea Rusu, Raymond Luca, Dinu Patriciu, Gheorghe Todut, Ioan Ghise, Horia-Radu Pascu, Vasile Mandroviceanu, Romulus Ioan Joca, Octavian Bot, Smaranda Dobrescu, Sergiu Cunescu, Alexandru Sassu, Varujan Vosganian, Emilian Bratu, Teodor Vintilescu, Iohan-Peter Babias şi Alexandru Athanasiu, asupra neconstitutionalitatii Legii învăţământului. În motivarea sesizării sunt atacate ca neconstituţionale următoarele articole : art. 8 alin. (1), care prevede că "Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română. În fiecare localitate se organizează şi funcţionează clase cu limba de predare română", şi art. 123 alin. (1) [în realitate, art. 119 alin. (1) din lege], care prevede că, în funcţie de necesităţile locale, se pot organiza clase cu predare în limbile minorităţilor naţionale, deoarece acestea contravin prevederilor art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, precum şi ale art. 1 din Convenţia privind lupta împotriva discriminarii în domeniul învăţământului, ratificată prin Decretul nr. 149/1960; art. 163 alin. (1) [în realitate, art. 158 alin. (1)], care prevede, "ca regula generală, ca numărul minim al elevilor dintr-o clasa din învăţământul primar sau gimnazial nu poate să fie mai puţin de zece", art. 122 (în realitate, art. 118 din lege), care prevede că "Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul sa studieze şi să se instruiască în limba maternă la toate nivelurile şi formele de învăţământ, în condiţiile prezentei legi", întrucît contravine art. 32 alin. (3) din Constituţie, care garantează dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învaţă şi a se instrui în limba maternă; art. 123 alin. (1) [în realitate, art. 119 alin. (1) din lege], care prevede că: "În funcţie de necesităţile locale, se pot organiza, la cerere şi în condiţiile legii, grupe, clase, secţii sau şcoli cu predarea în limbile minorităţilor naţionale", deoarece contravine art. 32 alin. (3) din Constituţie; art. 126 alin. (1) [în realitate, art. 122 alin. (1) din lege], care prevede că "În învăţământul de stat profesional, liceal-tehnic, economic, administrativ, agricol, silvic, agromontan, cît şi în învăţământul postliceal, pregătirea de specialitate se face în limba română..."; alin. (2) al aceluiaşi articol şi art. 127 [în realitate, art. 122 alin. (2) din lege], potrivit cărora "În învăţământul medical universitar de stat, în cadrul secţiilor existente, pregătirea de specialitate se poate face în continuare în limba maternă, cu obligaţia însuşirii terminologiei de specialitate în limba română"; prin aceste excluderi şi restringeri la exercitarea dreptului fundamental de instruire în limba maternă, articolele menţionate încalcă dispoziţiile Convenţiei privind lupta împotriva discriminarii în domeniul învăţământului; art. 128 (în realitate, art. 124 din lege), care prevede că "În învăţământul de toate gradele, concursurile de admitere şi examenele de absolvire se susţin în limba română; concursuri de admitere şi examene de absolvire pot fi susţinute în limba maternă la şcolile, clasele şi specializările la care predarea se face în limba maternă respectiva, în condiţiile prezentei legi", deoarece constituie o discriminare, în sensul art. 1 pct. 1 - 2 din convenţia sus-menţionată, prin aceea ca ingreuiaza accesul la diferite tipuri şi grade de învăţământ, precum şi încălcarea angajamentului asumat prin art. 12 pct. 3 din Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, ratificată prin Legea nr. 33 din 29 aprilie 1995, potrivit căruia "Părţile se angajează sa promoveze sanse egale de acces la educaţia de toate nivelurile pentru persoanele aparţinând minorităţilor naţionale", art. 124 alin. (2) [în realitate, art. 120 alin. (2)], potrivit căruia "În învăţământul gimnazial şi liceal, Istoria românilor şi Geografia României se predau în limba română după programe şi manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba română. Examinarea la aceste discipline se face în limba română", deoarece contravine art. 32 alin. (3) din Constituţie, întrucît ingradeste dreptul la instruire în limba maternă; unele prevederi ale secţiunii 7 - "Autonomia universitară" - nu sunt în concordanta cu dispoziţiile art. 32 alin. (6) din Constituţie, fiind menţionate în acest sens art. 95 alin. (3) şi (4) şi art. 96 alin. (2); potrivit art. 95 alin. (3) [în realitate, art. 92 alin. (3) din lege], "Autonomia universitară se realizează, în principal, prin: "...admiterea candidaţilor la studii, pe baza criteriilor generale stabilite de Ministerul Învăţământului"; "...stabilirea, împreună cu Ministerul Învăţământului şi cu alte autorităţi publice, agenţi economici, organizaţii profesionale şi patronale recunoscute la nivel naţional, a domeniilor în care se utilizează diplomele şi certificatele proprii emise"; iar potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol [în realitate, art. 92 alin. (4) din lege], "În plan financiar, autonomia universitară se realizează ca drept de gestionare, ...inclusiv a veniturilor realizate din taxele în valută de la studenţii şi cursanţi străini, potrivit criteriilor stabilite de comun acord cu Ministerul Învăţământului". Se susţine ca aceste dispoziţii constituie stirbiri ale autonomiei universitare, atât pentru învăţământul de stat, cît şi pentru cel particular, prin care se urmăreşte subordonarea întregului învăţământ particular Ministerului Învăţământului. Pentru aceleaşi considerente este criticat ca neconstitutional şi art. 96 alin. (2) [în realitate, art. 93 alin. (2) şi (3) din lege], care prevede că "...Rectorul se alege de către Senat şi se confirma prin ordin al ministrului învăţământului", şi alin. (3) al aceluiaşi articol, potrivit căruia "Ministerul Învăţământului poate suspenda din funcţie, din motive justificate, pe rectorul unei instituţii de învăţământ superior, de stat sau particular, acreditate"; art. 171 alin. (1) [în realitate, art. 166 alin. (1) din lege], care prevede că "Baza materială a învăţământului de stat consta din întreg activul patrimonial al Ministerului Învăţământului, al instituţiilor şi unităţilor de învăţământ şi de cercetare ştiinţifică din sistemul de învăţământ existent la data intrării în vigoare a legii, precum şi din activul patrimonial redobândit sau dobândit ulterior", deoarece violeaza art. 41 şi art. 135 din Constituţie; precum şi alin. (3) al aceluiaşi articol, care prevede că baza materială aferentă procesului de instruire şi educaţie, realizată din fondurile statului sau din fondurile instituţiilor şi întreprinderilor de stat, se reintegrează în patrimoniul Ministerului Învăţământului.

    Tot cu privire la neconstituţionalitatea Legii învăţământului, Curtea a fost sesizată la data de 30 iunie 1995 şi de un grup de 27 de senatori, şi anume: Constantin Moiceanu, Adrian-Dumitru Popescu-Necsesti, Alexandru Paleologu, Gheorghe Catuneanu, Ioan-Paul Popescu, Voicu Valentin Glodean, Andrei Potcoava, Mihai Buracu, Florin Buruiana, Emilian Buzica, Ştefan Popa Augustin Doinas, Nistor Badiceanu, Ioan Manea, Alexandru Popovici, Şerban Sandulescu, Bela Marko, Attila Verestoy, Tiberiu Ştefan Incze, Iosif Csapo, Petre Constantin Buchwald, Denes Sereş, Gabor-Menyhert Hajdu, Gabor Kozsokar, Zoltan Hosszu, Lajos Magyari, Karoly Ferenc Szabo şi Gheorghe Frunda.

    Conţinutul sesizării este identic cu cel formulat de cei 53 de deputaţi şi a fost redat anterior.

    În temeiul art. 19 din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, iar în baza art. 5 din aceeaşi lege şi a art. 11 alin. 2 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale au fost solicitate informaţii Ministerului Învăţământului.

    În punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se considera ca textele în discuţie sunt constituţionale. În acest sens, se arata, în esenta, următoarele:

    - cu referire la conţinutul art. 9 alin. (1) al legii, raportat la art. 29 alin. (1) şi (2) şi al art. 32 alin. (7), teza a doua din Constituţie, se apreciază ca rezultă, fără echivoc, "consacrarea constituţională a deplinei libertăţi a gândirii şi credinţelor religioase, excluderea oricăror îngrădiri sau constrângeri asupra exercitării acestora, cît şi garantarea învăţământului religios organizat în şcolile de stat". Se precizează ca este de discutat constituţionalitatea art. 9 alin. (1) şi prin raportare la art. 29 alin. (6) din Constituţie, în virtutea căruia părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine;

    - referitor la dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi ale art. 123 alin. (1) [în realitate art. 119 alin. (1)], se considera ca "nu încalcă principiul egalităţii între cetăţeni, fără deosebire de rasa, naţionalitate, origine etnică, limba" etc. Aceste dispoziţii trebuie examinate în raport cu celelalte prevederi legale, spre exemplu art. 8 alin. (2) din lege, care garantează dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învaţă şi de a se instrui în limba maternă;

    - cu referire la art. 118, care ar contraveni art. 32 alin. (3) din Constituţie, se apreciază ca obiecţia este nefondata, deoarece Constituţia, ca lege fundamentală, conţine de regula norme cu valoare de principiu, ce urmează a fi dezvoltate în cadrul unor reglementări specifice. Este şi cazul art. 32 din Constituţie care, consacrând principiile generale ce decurg din dreptul la învăţătura, stabileşte ca diferitele reglementări ce rezultă din aceste principii vor fi stabilite prin lege;

    - în ce priveşte art. 123 [în realitate, art. 119 alin. (1)], care ar încalcă art. 32 alin. (3) din Constituţie, se considera ca în interpretarea acestuia nu s-au avut în vedere prevederile art. 118, ale art. 122 alin. (2) ai ale art. 123;

    - cît priveşte art. 126 (în realitate, art. 122), apreciat ca fiind în contradictie cu prevederile constituţionale ale art. 32 alin. (3), trebuie reţinut ca instituirea obligativitatii realizării pregătirii de specialitate în limba română, în cadrul acestei forme de învăţământ, este determinata "de necesitatea asigurării unei depline egalitati în drepturi şi, implicit, a sanselor în pregătirea şcolară de specialitate a tuturor elevilor, fără deosebire de rasa, naţionalitate, origine etnică sau limba";

    - referitor la dispoziţiile art. 128 (în realitate, art. 124), se considera ca reglementarea nu contravine nici unei prevederi constituţionale, "deoarece textul, pe de o parte, prevede obligaţia sustinerii în limba română a concursurilor de admitere şi a examenelor de absolvire în învăţământul de toate gradele, iar, pe de altă parte, asigura posibilitatea sustinerii acestor concursuri şi examene în limba maternă, în şcolile în care predarea se face într-o limbă a minorităţilor naţionale";

    - în ce priveşte art. 120 alin. (2), se apreciază că nu lezeaza drepturile nici unui cetăţean român care studiază în ţara noastră, ci, dimpotriva, prin aceasta se asigura cunoaşterea fără nici o discriminare a limbii oficiale a României, consacrată prin art. 13 din Constituţie;

    - referitor la art. 92 alin. (3) şi (4) şi la art. 93 alin. (2) şi (3), se considera ca din coroborarea acestor dispoziţii cu cele ale art. 141 şi altele din lege, care stabilesc atribuţiile Ministerului Învăţământului, rezultă ca, în virtutea atribuţiilor ce-i revin, ministerul este abilitat sa exercite pirghii de decizie şi control, fără ca prin acestea sa impieteze asupra principiului constituţional al autonomiei universitare. Potrivit art. 32 alin. (5) din Constituţie, instituţiile de învăţământ, inclusiv cele particulare, se înfiinţează şi desfăşoară activitatea în condiţiile legii, iar potrivit art. 15 alin. (2) din lege, instituţiile de învăţământ particular fac parte din sistemul naţional de învăţământ, asa încât afirmatia ca prin aceste prevederi se urmăreşte subordonarea învăţământului particular Ministerului Învăţământului nu este reală;

1   2   >

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare