CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 7 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 11.892/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Cominco" - S.A. din Bucureşti cu ocazia soluţionării unei cauze comerciale având ca obiect anularea unei hotărâri a adunării generale a acţionarilor. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin dispoziţiile de lege criticate se încalcă dreptul de proprietate al acţionarilor majoritari, în condiţiile în care, prin admiterea cererilor de suspendare a executării unor hotărâri A.G.A., luate în condiţiile legale de cvorum, se suspendă efectele unor hotărâri legale, fără ca acţionarii minoritari să achite o cauţiune. Aşa fiind, datorită împrejurării că nu s-a prevăzut obligativitatea achitării unei cauţiuni de către partea care solicită suspendarea efectelor unei hotărâri, s-a deschis calea exercitării cu rea-credinţă a acestei căi procesuale. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că dispoziţiile
art. 133 din Legea nr. 31/1990 nu aduc atingere principiului constituţional referitor la protecţia şi garantarea proprietăţii, întrucât neobligativitatea cauţiunii nu afectează dreptul de proprietate asupra acţiunilor, exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale putând fi sancţionată în temeiul art. 723 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că dispoziţiile
art. 133 din Legea nr. 31/1990 nu contravin prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât reglementarea criticată protejează dreptul de proprietate al acţionarilor care se consideră vătămaţi, iar posibilitatea instanţei judecătoreşti de a suspenda hotărârea adunării generale nu este destinată a proteja numai interesele reclamanţilor, ci şi ale societăţii comerciale şi ale terţilor. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume
Decizia nr. 209/2005 şi
Decizia nr. 488/2005, prin care s-a statuat că dispoziţiile
art. 133 din Legea nr. 31/1990 nu contravin prevederilor art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile
art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, dispoziţii care au următorul conţinut: - Art. 133: "(1) Odată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării hotărârii atacate.