Inapoi la Cautare

DECIZIE 713 /2016


referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 130 alin. (2), art. 178 alin. (1) şi art. 247 alin. (1) din Codul de procedură civilă


Puteti sa consultati o forma actualizata la data 23.01.2022, conform modificarilor publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, apasand butonul Cumpara Act.

Cumparati Actul varianta DOC

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA
Doriti o forma actualizata , la zi (23.01.2022) , a acestui act ? Cumparati acum online, rapid si simplu varianta DOC !

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC


	

    Valer Dorneanu - preşedinte
    Marian Enache - judecător
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Daniel Marius Morar - judecător
    Mona-Maria Pivniceru - judecător
    Livia Doina Stanciu - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu - judecător
    Varga Attila - judecător
    Marieta Safta - prim-magistrat-asistent


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 130 alin. (2), art. 178 alin. (1) şi art. 247 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Universitatea din Petroşani în Dosarul nr. 6.209/278/2014 al Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.711 D/2015.

    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. Referindu-se la soluţia legislativă consacrată de normele criticate, arată că în motivarea excepţiei nu sunt formulate veritabile critici de neconstituţionalitate, ci este exprimată nemulţumirea faţă de această soluţie, care reflectă concepţia diferită a legiuitorului în privinţa duratei procesului.

                                    CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

    4. Prin Încheierea din 6 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 6.209/278/2014, Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 130 alin. (2), art. 178 alin. (1) şi art. 247 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de apelanta-pârâtă Universitatea din Petroşani, într-o cauză având ca obiect pretenţii.

    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, respectând prevederile art. 126 din Constituţie, în interpretarea dată de Curtea Constituţională, legiuitorul a stabilit, prin titlul III din cartea I a Codului de procedură civilă, competenţa instanţelor după materie şi valoare, precum şi competenţa teritorială, dispoziţiile privitoare la competenţă fiind cuprinse şi în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească. În acelaşi timp, prin dispoziţiile capitolului IV din titlul III, respectiv prin art. 129 din Codul de procedură civilă, legiuitorul a clarificat competenţa instanţelor ca fiind de ordine publică sau de ordine privată, definind necompetenţa de ordine publică prin raportare la criteriul competenţei generale, materiale şi teritoriale exclusive şi a stabilit, prin art. 130, obligaţia instanţei ca la primul termen de judecată să verifice competenţa. Cu toate că legiuitorul a calificat, prin art. 129 din Codul procedură civilă, competenţa generală, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă ca fiind de ordine publică, şi, în pofida faptului că prin art. 174 se prevede sancţiunea nulităţii absolute atunci când un act de procedură este efectuat cu nerespectarea cerinţelor stabilite printr-o normă ce ocroteşte un interes public, iar art. 176 prevede nulitatea necondiţionată de existenţa vreunei vătămări pentru anumite situaţii expres prevăzute, printre care şi cea a competenţei instanţei, prin art. 130 alin. (2) este înlăturată, practic, sancţiunea nulităţii exprese reglementate de textele indicate, întrucât, dacă părţile sau instanţa de judecată nu invocă necompetenţa la primul termen de judecată şi în faţa primei instanţe, aceasta nu mai poate fi invocată ulterior, nici măcar în faţa instanţei de control judiciar. Se ajunge astfel în situaţia ca, deşi instanţa de apel (cum este cazul de faţă), judecă din nou procesul, evocând fondul, dat fiind caracterul devolutiv al apelului, nu mai poate soluţiona însă chestiunea competenţei, chiar dacă aceasta este stabilită greşit de instanţa de fond şi, de asemenea, chiar şi pentru situaţiile în care necompetenţa este de ordine publică. Or, dacă s-a stabilit caracterul de ordine publică al competenţei materiale prin art. 129 alin. (2) din Codul de procedură civilă, şi, totodată, instanţa de control judiciar, respectiv cea de apel în cazul prevăzut la art. 480 alin. (4) din Codul de procedură civilă, sau cea de recurs, în cazul prevăzut de art. 488 alin. (1) şi (3) din acelaşi Cod, poate anula ori, respectiv, casa hotărârea primei instanţe pentru încălcarea competenţei de ordine publică, atunci invocarea excepţiei de necompetenţă de ordine publică reglementată de art. 130 alin. (2) din Codul de procedură civilă doar în faţa primei instanţe şi doar la primul termen de judecată este neconstituţională, întrucât nesocoteşte prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora competenţa instanţelor este stabilită doar prin lege. Potrivit interpretării autoarei excepţiei, respectarea acestei dispoziţii constituţionale presupune implicit dreptul instanţei de control judiciar de a verifica, din proprie iniţiativă sau la cererea unei părţi, competenţa de ordine publică stabilită de instanţa de fond şi dreptul acesteia de a anula sau casa hotărârea primei instanţe, dacă aceasta a încălcat competenţa de ordine publică. Aceasta cu atât mai mult cu cât prin legea procedurală i s-a dat dreptul instanţei de control judiciar să verifice, în mod necondiţionat, şi alte încălcări ale dispoziţiilor legale referitoare la reprezentarea procesuală, compunerea sau constituirea instanţei, publicitatea şedinţei de judecată, cerinţe încadrabile în aceeaşi categorie, a acelora de ordine publică, a căror nerespectare atrage nulitatea absolută şi necondiţionată, astfel că invocarea nerespectării lor priveşte o chestiune de ordine publică, şi nu privată, care trebuie şi poate fi cenzurată de instanţa de control judiciar. Astfel, s-ar putea ajunge la situaţia în care, pentru nerespectarea cerinţei de compunere a instanţei ori de reprezentare procesuală, să se poată aplica sancţiunea nulităţii absolute, întrucât cerinţele respective sunt de ordine publică. În schimb, pentru aceeaşi cerinţă de ordine publică, dar care priveşte competenţa instanţei, sancţiunea nulităţii să nu mai poată fi aplicată pentru simplul motiv că este limitată posibilitatea invocării ei doar la primul termen de judecată şi în faţa primei instanţe. Potrivit autoarei excepţiei, această situaţie poate privi şi încălcarea competenţei instanţelor specializate în anumite materii, situaţie în care se încalcă şi dispoziţiile constituţionale prevăzute la art. 126 alin. (5), sau a instanţelor de contencios administrativ, caz în care sunt încălcate, de asemenea, dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţie. Pentru aceste motive, se solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi constatarea neconstituţionalităţii prevederilor art. 130 alin. (2), precum şi a celor ale art. 178 alin. (1) şi ale art. 247 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în măsura în care sintagmele "dacă legea nu prevede altfel", conţinută de art. 178 alin. (1) şi, respectiv, "dacă prin lege nu se prevede altfel", conţinută de art. 247 alin. (1), se referă la competenţa de ordine publică reglementată de art. 129 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

    6. Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că textele de lege a căror neconstituţionalitate se invocă au legătură cu competenţa instanţelor şi cu procedura de judecată, reprezentând tocmai transpunerea în plan legislativ a normei constituţionale a cărei încălcare se invocă. Practic, autoarea excepţiei îşi exprimă dezacordul faţă de soluţia adoptată prin noul Cod de procedură civilă cu privire la momentul şi stadiul procesual în care se poate invoca necompetenţa materială a unei instanţe, însă această chestiune este doar o problemă de opţiune a legiuitorului şi nu una de constituţionalitate, câtă vreme Constituţia nu cuprinde prevederi imperative cu privire la competenţa instanţelor după materie, ci lasă la latitudinea legiuitorului reglementarea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecată.

    7. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

    8. Guvernul a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 5/7.442/2015, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 785 din 3 februarie 2016, prin care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Invocă în acest sens prevederile art. 126 şi art. 129 din Constituţie, precum şi statuările Curţii Constituţionale, potrivit cărora este în competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, principiul liberului acces la justiţie semnificând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza procedurile instituite în formele şi în modalităţile prevăzute de lege. Norma criticată trebuie analizată şi în contextul reglementării instituţiei validării popririi, prin art. 790 şi următoarele din Codul de procedură civilă. Din economia acestor dispoziţii legale, rezultă că terţul poprit care nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi are posibilitatea de a-şi face apărările pe care le consideră necesare în faţa instanţei care soluţionează cererea de validare a popririi, judecată care se poate finaliza fie printr-o hotărâre, care poate face obiectul controlului judiciar pe calea apelului, prin care instanţa dispune validarea popririi sau, după caz, desfiinţarea popririi. În faţa acestei instanţe, terţul poprit poate opune creditorului urmăritor toate excepţiile şi toate mijloacele de apărare pe care le-ar putea opune debitorului, în măsura în care ele se întemeiază pe o cauză anterioară popririi. Astfel fiind, dispoziţiile criticate, coroborate cu cele care configurează regimul juridic al instituţiei validării popririi, instituie mecanisme procedurale menite să satisfacă exigenţele normelor constituţionale, convenţionale şi legale privitoare la dreptul la un proces echitabil în termen rezonabil şi dreptul la apărare.

    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
1   2   >  

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare

Despre Companie

CTCE este liderul national in domeniul software legislativ. Avem o experienta de peste 35 ani in domeniul dezvoltarii de aplicatii software.
(aflati mai multe)

Termeni si Conditii
Comanda iLegis
Testeaza iLegis
Resurse Lege-Online

Nota CTCE

Continutul, designul, structura, precum si materialele Lege-Online.ro apartin C.T.C.E. - Piatra Neamt si sunt protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare. Copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala.

Intrati in Contact

  • Telefon:
    (0233) 211 020 / (0233) 218 110
  • E-mail:
    office@ctce.ro
  • Adresa:
    Bd. Decebal, nr. 32
    610076, Piatra Neamt, Neamt
    Romania


CTCE - Centrul Teritorial de Calcul Economic