Partea Consiliul Concurenţei, prin consilier juridic, susţine respingerea excepţiei, arătând că activitatea acestei autorităţi administrative nu reprezintă o ingerinţă în sfera puterii judecătoreşti, deoarece aceasta efectuează operaţiuni specifice iniţierii şi adoptării oricărui act administrativ, supus ulterior controlului judecătoresc. Depune note scrise. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 13 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 20.857/2/2005 (2.073/2005), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 20 alin. (4) lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996. Excepţia a fost ridicată de Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime - S.A. Constanţa. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile
art. 20 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 21/1996, potrivit cărora Consiliul Concurenţei examinează în plen, în aplicarea Legii concurenţei, între altele, şi rapoartele sale de investigaţii, precum şi eventualele obiecţii formulate la acestea şi decide asupra măsurilor de luat, contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat. Se arată, în acest sens, că, în examinarea propriilor rapoarte de investigaţii, Consiliul Concurenţei se substituie puterii judecătoreşti, deoarece, în opinia autoarei excepţiei, sancţionarea unei situaţii de fapt aparţine în exclusivitate instanţei de judecată. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dat fiind faptul că procedura de investigare derulată de către Consiliul Concurenţei este specifică unei autorităţi executive, şi nu unei autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale. Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile
art. 20 alin. (4) lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005, potrivit cărora: "În aplicarea prezentei legi, Consiliul Concurenţei examinează în plen: