Având cuvântul asupra cererii de amânare, partea Flaviu Mircea Moldovan arată că este de acord cu cererea de amânare. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de acordare a unui nou termen de judecată, având în vedere că autorul a avut suficient timp pentru angajarea unui apărător de la sesizarea Curţii Constituţionale la data de 14 februarie 2007. Curtea, deliberând, în temeiul
art. 14 din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererea de acordare a unui termen de judecată, astfel cum a fost formulată. Cauza fiind în stare de judecată, Flaviu Mircea Moldovan susţine că, urmare a modificării
Legii nr. 31/1990, fapta săvârşită nu mai este infracţiune. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 14 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.318/44/2006, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de inculpatul Valentin Coman în cadrul soluţionării unei cauze penale având ca obiect săvârşirea, printre altele, şi a infracţiunii prevăzute de
art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că sintagmele "rea-credinţă" şi "în scop contrar intereselor acelei societăţi" din cuprinsul dispoziţiilor criticate aduc atingere libertăţii economice, impunându-se astfel intervenţia legiuitorului pentru a reglementa în mod clar şi neechivoc situaţiile ce reflectă reaua-credinţă şi activităţile ce pot fi încadrate în sintagma "în scop contrar intereselor societăţii". Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile legale criticate nu încalcă libertatea economică, de vreme ce textul constituţional dispune că exerciţiul acestui drept se face în condiţiile legii. De altfel, drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţie trebuie exercitate cu bună-credinţă. Potrivit dispoziţiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât elaborarea unei liste atotcuprinzătoare de acţiuni ce materializează abuzul în exercitarea funcţiei de administrator este imposibilă, dată fiind diversitatea formelor de manifestare şi, tocmai de aceea, legiuitorul lasă la înţelepciunea judecătorului a verifica şi a decide dacă o faptă concretă a fost săvârşită în coordonatele fixate de lege din perspectiva laturii subiective a infracţiunii. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile constituţionale privind accesul liber la o activitate economică nu exclud, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a acestei libertăţi. De asemenea, dispoziţiile criticate reprezintă o valorificare a regulilor cuprinse în art. 135 din Constituţie, potrivit căror economia României este o economie de piaţă, bazată pe liberă iniţiativă şi concurenţă. Preşedinţii celor două Camere nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,