Inapoi la Cautare

DECIZIE 680 /2016


referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (1) lit. f) şi alin. (4) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995


Puteti sa consultati o forma actualizata la data 25.01.2022, conform modificarilor publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, apasand butonul Cumpara Act.

Cumparati Actul varianta DOC

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA
Doriti o forma actualizata , la zi (25.01.2022) , a acestui act ? Cumparati acum online, rapid si simplu varianta DOC !

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC


	

    Valer Dorneanu - preşedinte
    Marian Enache - judecător
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Daniel Marius Morar - judecător
    Mona-Maria Pivniceru - judecător
    Livia Doina Stanciu - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu - judecător
    Varga Attila - judecător
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef


    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 alin. (1) lit. f) şi alin. (4) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, excepţie ridicată de Monica Tudorancea în Dosarul nr. 932/42/2015 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.369D/2016.

    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 27 octombrie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procurorul Ştefania Sofronea şi a autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 17 noiembrie, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

                                    CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

    3. Prin Încheierea din 15 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 932/42/2015, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (1) lit. f) şi alin. (4) din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale. Excepţia a fost ridicată de Monica Tudorancea, reclamantă într-o cauză având ca obiect anularea ordinului ministrului justiţiei prin care se dispune încetarea calităţii de notar public şi obligarea Ministerului Justiţiei la îndeplinirea formalităţilor necesare pentru reluarea activităţii de către reclamantă în cadrul B.N.P. Tudorancea Monica.

    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea arată că la momentul săvârşirii faptelor incriminate, respectiv la data de 5 august 2011 şi 12 august 2011, erau în vigoare prevederile art. 23 din Legea nr. 36/1995, care dispuneau referitor la calitatea de notar că aceasta încetează în cazul condamnării definitive pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei. În această situaţie urma să se efectueze o analiză a gravităţii faptei, în condiţiile Regulamentului de aplicare a Legii nr. 36/1995 şi, în funcţie de această analiză, se dispunea încetarea calităţii de notar. Art. 23 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, în forma existentă la momentul săvârşirii faptelor, prevedea că "încetarea calităţii de notar se constată sau se dispune, după caz, de Ministrul Justiţiei", cu precizarea că, în conformitate cu Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995, aprecierea gravităţii faptei şi a sancţiunii se făcea de către organele de conducere ale Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.

    5. Spre deosebire de textul anterior, prin modificarea adusă art. 23 din Legea nr. 36/1995, prin Legea nr. 77/2012 şi Legea nr. 255/2013, a fost instituită prevederea cuprinsă în actuala formă a art. 40 alin. (1) lit. f), care prevede că încetează calitatea de notar public "când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea sau amânarea aplicării pedepsei pentru săvârşirea unor infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul ori pentru săvârşirea cu intenţie a unei alte infracţiuni". În mod corespunzător a fost modificat şi alin. (2) al art. 23, care a devenit alin. (4) din art. 40, care stabileşte că ministrul justiţiei poate dispune, în acest caz, încetarea calităţii de notar public din oficiu.

    6. Este evidentă diferenţa dintre cele două norme legale, în măsura în care în forma de la data săvârşirii faptei urma să se aprecieze dacă fapta constituie o infracţiune gravă sau dacă a adus atingere prestigiului profesiei (în cazul reclamantei a fost vorba despre pedeapsa cu amenda fără suspendarea vreunor drepturi sau a exercitării funcţiei), iar în forma actuală săvârşirea unor infracţiuni cu intenţie duce automat la încetarea calităţii de notar. Consideră că se află în situaţia în care se poate face o analiză a principiului neretroactivităţii, deoarece există un conflict real de legi în timp, având în vedere prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, referitor la neretroactivitatea legii civile, în măsura în care faptele au fost săvârşite în anul 2011, iar sancţiunile aplicate au fost cele cuprinse în textele de lege edictate ulterior. Aşa cum se subliniază în Decizia nr. 436/2014 a Curţii Constituţionale, la nivel infraconstituţional, principiul neretroactivităţii este prevăzut de art. 6 din Codul civil, care stipulează că "actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor". Aşadar, săvârşirea unei fapte culpabile constituie elementul de apreciere a datei la care a luat naştere raportul juridic, pentru că sancţiunea încetării calităţii de notar se aplică pentru săvârşirea faptelor cu intenţie, iar în speţă acestea au fost săvârşite înainte de apariţia noului text de lege.

    7. Din acest motiv, autoarea excepţiei consideră că aplicarea unei sancţiuni în baza unui text de lege edictat ulterior săvârşirii faptei constituie o încălcare a principiului neretroactivităţii şi sub acest aspect prevederile art. 40 alin. (1) lit. f) şi alin. (4) din Legea nr. 36/1995 sunt neconstituţionale. Modificarea legii şi aplicarea unei sancţiuni care nu era prevăzută la momentul săvârşirii faptei încalcă şi principiul previzibilităţii şi predictibilităţii legii, deoarece subiectul de drept nu poate cunoaşte ce acte sau omisiuni, respectiv ce fapte pot constitui motiv de angajare a răspunderii sale într-o manieră diferită de cea existentă la momentul săvârşirii faptelor. Din acest punct de vedere, textul de lege criticat încalcă şi principiul egalităţii în faţa legii şi al nediscriminării, prevăzut de art. 16 din Constituţie. Astfel, dacă dosarul penal ar fi fost soluţionat într-un termen rezonabil şi mai scurt, nu s-ar fi ajuns la problema referitoare la aplicabilitatea art. 40 din Legea nr. 36/1995, iar autorului faptei nu i se poate imputa modul în care a fost soluţionat, ca durată în timp, dosarul penal de către statul român. Este încălcat, de asemenea, şi principiul securităţii juridice şi al încrederii cetăţenilor în normele de drept. Dispoziţiile criticate instituie o sancţiune mai grea decât consecinţele penale ale faptei, din mai multe puncte de vedere: se ajunge la pierderea definitivă a dreptului la muncă şi a dreptului la exercitarea unei profesii, sancţiunea nu este dispusă pentru un anumit termen, aşa cum este prevăzut în materie penală, dacă s-ar fi dispus pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unei profesii şi nu se prevede nici modalitatea de a reintra în profesie, fiind încălcate drepturile câştigate prin examenul de intrare în profesie. Toate aceste împrejurări aduc atingere prevederilor art. 41 din Constituţie referitoare la dreptul la muncă, coroborate cu prevederile art. 53 din Constituţie, deoarece au ca rezultat restrângerea exerciţiului acestui drept, respectiv exercitarea unei profesii, într-un mod care nu respectă principiul proporţionalităţii.

    8. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, deoarece măsura încetării calităţii de notar este justificată de constatarea înscrierii antecedentelor penale în cazierul judiciar al notarului public, ceea ce conduce la inexistenţa uneia dintre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a putea fi notar public, şi anume lipsa antecedentelor penale.

    9. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

    10. Guvernul arată că îşi însuşeşte punctul de vedere al Ministerului Justiţiei, care are calitatea de pârât în procesul aflat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi care a fost prezentat în faţa instanţei judecătoreşti şi consemnat în actul de sesizare a Curţii Constituţionale. Astfel, potrivit Încheierii din 15 iunie 2016 pronunţată în Dosarul nr. 932/42/2015, Ministerul Justiţiei a susţinut că, în temeiul textului de lege criticat, fie în forma anterioară, fie în forma în vigoare, măsura încetării calităţii de notar public este justificată de constatarea înscrierii antecedentelor penale în cazierul judiciar al notarului public, ceea ce conduce la inexistenţa uneia dintre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a putea fi notar public, şi anume aceea de a nu avea antecedente penale. Astfel, în speţă, încetarea calităţii de notar public intervine ca urmare a înscrierii antecedentelor penale în cazierul judiciar al notarului public. Făcând abstracţie de aplicarea legii în timp, oricare variantă ar pretinde reclamanta că i-ar fi aplicabilă, că este vorba de forma în vigoare la momentul săvârşirii faptelor sau că este vorba despre forma în vigoare la momentul emiterii actului administrativ, această acţiune/măsură are temei legal. Deci, în oricare dintre variantele textului, măsura încetării calităţii de notar public era şi este posibilă şi legitimă, astfel că susţinerea referitoare la încălcarea principiului previzibilităţii legii este fără temei. Prin urmare, chiar admiţând varianta reclamantei, se reţine că inclusiv la momentul săvârşirii faptelor existau premisele scoaterii din profesie, desigur în condiţiile existenţei hotărârii de condamnare. În acest sens, este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire atât la competenţa legiuitorului de a reglementa condiţiile pentru ocuparea unor funcţii sau exercitarea unor profesii, cât şi competenţa de a stabili cazurile de încetare a acestora.

    11. Ministerul Justiţiei arată, însă, că în cazul care se analizează este în discuţie o chestiune de aplicare a legii, mai degrabă decât o problemă de constituţionalitate, iar în mod corect, actul administrativ prin care s-a dispus cu privire la încetarea calităţii de notar public a fost adoptat în baza legii în vigoare la momentul emiterii sale (art. 40 din Legea nr. 36/1995, republicată). Autoarea excepţiei nu poate să invoce nesocotirea principiului neretroactivităţii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie în condiţiile în care antecedentele penale au constituit şi constituie motiv de neprimire în profesie, precum şi motiv de încetare a calităţii de notar public, norma criticată neintroducând niciun element de noutate. Pe de altă parte, susţinând caracterul de sancţiune penală a măsurii încetării calităţii de notar public, autoarea excepţiei induce o confuzie, pentru că, în realitate, nu este vorba despre aplicarea unei legi penale, ci despre aplicarea legii care delimitează condiţiile exercitării profesiei de notar public. Astfel, în cauză se pune în discuţie o problemă de aplicare a legii ce reglementează statutul profesiei, autoarea excepţiei afirmând în mod greşit că în ceea ce o priveşte ar fi fost necesar să se verifice incidenţa art. 23 din Legea nr. 36/1995, în vigoare la data săvârşirii faptelor, iar nu incidenţa art. 40 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 36/1995, în vigoare la data pronunţării condamnării penale pentru acele fapte şi deci la momentul înscrierii antecedentelor penale în cazierul notarului public.

    12. Preşedinţii Senatului şi Camerei Deputaţilor şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
1   2   >  

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare

Despre Companie

CTCE este liderul national in domeniul software legislativ. Avem o experienta de peste 35 ani in domeniul dezvoltarii de aplicatii software.
(aflati mai multe)

Termeni si Conditii
Comanda iLegis
Testeaza iLegis
Resurse Lege-Online

Nota CTCE

Continutul, designul, structura, precum si materialele Lege-Online.ro apartin C.T.C.E. - Piatra Neamt si sunt protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare. Copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala.

Intrati in Contact

  • Telefon:
    (0233) 211 020 / (0233) 218 110
  • E-mail:
    office@ctce.ro
  • Adresa:
    Bd. Decebal, nr. 32
    610076, Piatra Neamt, Neamt
    Romania


CTCE - Centrul Teritorial de Calcul Economic