*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 121 din 16 noiembrie 1994. Antonie Iorgovan - preşedinte Viorel Mihai Ciobanu - judecător Ioan Muraru - judecător Raul Petrescu - procuror Constantin Burada - magistrat-asistent Pe rol pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor
Legii nr. 59/1993, în partea referitoare la modificarea
Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, invocată de recurentii Panaitescu Edmond şi Liga Democratica pentru Dreptate din România în Dosarul nr. 1441/1993 al Curţii Supreme de Justiţie, Secţia de contencios administrativ. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 1 iunie 1994, concluziile părţilor şi ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru deliberare, a aminat pronunţarea la 6 iunie şi apoi la 13 iunie 1994. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Panaitescu Edmond şi Liga Democratica pentru Dreptate din România au declarat recurs împotriva Deciziei nr. 524 din 26 mai 1993 a Curţii Supreme de Justiţie, Secţia de contencios administrativ, recurs ce formează obiectul Dosarului nr. 1441/1993 al acestei instanţe. La termenul de 3 februarie 1994, Panaitescu Edmond a menţionat ca susţine excepţia de neconstituţionalitate a
Legii nr. 59/1993, în partea referitoare la modificarea
Legii nr. 29/1990, şi solicita sesizarea Curţii Constituţionale pentru a hotărî asupra excepţiei. Prin excepţie se susţine ca prevederile
Legii nr. 59/1993, în partea referitoare la modificarea
Legii nr. 29/1990, sunt neconstituţionale, deoarece: nu rezultă dacă litigiile ce se soluţionează în temeiul
Legii nr. 29/1990 beneficiază de trei sau de doua grade de jurisdicţie; nu confirma şi nici nu infirma punctul 2 din dispozitivul
Deciziei Curţii Constituţionale nr. 34/1993, prin care s-a constatat abrogarea
art. 4 din Legea nr. 29/1990, cît priveşte trimiterea la art. 3; lasă sa planeze, în continuare, echivocul în ce priveşte interpretarea excepţiei din
art. 2 lit. c) din Legea nr. 29/1990 prin formularea "o alta procedura judiciară"; contenciosul administrativ nu este reglementat printr-o lege organică, asa cum prevede
art. 72 alin. (3) lit. j) din Constituţie; limitarea aplicării Legii nr. 29/1990 la actele administrative emise după intrarea sa în vigoare - 8 noiembrie 1990 - lipseşte pe cetăţeni de accesul liber la justiţie, contravenind flagrant atât art. 21 alin. (1) şi alin. (2), cît şi art. 150 alin. (1) din Constituţie. Curtea Suprema de Justiţie, Secţia contencios administrativ, a suspendat, prin Încheierea din 3 februarie 1994, judecarea recursului şi a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei. În opinia exprimată cu privire la excepţie, Curtea Suprema de Justiţie apreciază ca "aceasta nu este intemeiata". Potrivit
art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au cerut punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În punctul de vedere al Guvernului se considera ca excepţia nu este intemeiata pentru următoarele motive: cu privire la gradele de jurisdicţie, Constituţia a lăsat în competenţa exclusiva a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti; în mod deliberat,
Legea nr. 59/1993 nu a modificat procedura contenciosului administrativ, întrucît ea corespunde acestor litigii; dispoziţiile art. 2 lit. c) şi cele referitoare la art. 3 şi
art. 4 ale Legii nr. 29/1990 au fost abrogate implicit, încă de la data intrării în vigoare a Constituţiei, astfel încât nu se justifica abrogarea lor şi prin
Legea nr. 59/1993 de modificare a
Legii nr. 29/1990.