având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 21 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 4.881/1.431/2005, Tribunalul Mureş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. h) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florin Matei în dosarul menţionat. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că legiuitorul ar fi trebuit să detalieze textul de lege criticat, respectiv să facă distincţie între retragerea plângerii, împăcarea părţilor, respectiv stingerea unui litigiu determinată de o anumită împrejurare obiectivă, care să nu echivaleze cu o retragere a plângerii. În opinia autorului excepţiei, "modul în care legiuitorul a înţeles să prevadă în cadrul art. 10 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală cazurile în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată [...] nu reprezintă altceva decât o încălcare a libertăţii accesului la justiţie [...]". Tribunalul Mureş - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă liberul acces la justiţie, ci "dă expresie, în limitele excepţiilor de disponibilitate prevăzute de lege, dreptului persoanei vătămate printr-o infracţiune să pună capăt procesului penal, prin retragerea plângerii prealabile sau prin împăcarea cu făptuitorul dacă, în prealabil, după caz, a cerut sau a pus în mişcare acţiunea penală". În conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că textul de lege criticat nu încalcă liberul acces la justiţie, precum şi faptul că problemele de aplicare a legii, sesizate de autorul excepţiei, nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că art. 10 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 21. Totodată, apreciază că autorul excepţiei nu critică textul de lege pentru ceea ce conţine, ci pentru modul de interpretare şi aplicare a acestuia, aspecte ce nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă: [...] h) a fost retrasă plângerea prealabilă ori părţile s-au împăcat, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plângerii sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală;[...]" Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justiţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că ceea ce se critică, în realitate, este interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală, în raport de situaţia de fapt dedusă judecăţii în cauză.