Inapoi la Cautare

DECIZIE 62 /2017


referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori


Puteti sa consultati o forma actualizata la data 28.01.2022, conform modificarilor publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, apasand butonul Cumpara Act.

Cumparati Actul varianta DOC

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA
Doriti o forma actualizata , la zi (28.01.2022) , a acestui act ? Cumparati acum online, rapid si simplu varianta DOC !

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC


	
     Valer Dorneanu            - preşedinte
    Marian Enache - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Daniel Marius Morar - judecător
    Mona-Maria Pivniceru - judecător
    Livia Doina Stanciu - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu - judecător
    Varga Attila - judecător
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef


    1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, obiecţie formulată de Guvernul României, în temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

    2. Cu Adresa nr. 5/6.768 din 24 octombrie 2016, Guvernul României a trimis Curţii Constituţionale sesizarea de neconstituţionalitate formulată, care a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 9.936 din 24 octombrie 2016 şi constituie obiectul Dosarului nr. 2.324A/2016.

    3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate Guvernul susţine încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit cărora "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie". Această regulă constituţională circumscrie activitatea de legiferare în limitele şi în concordanţă cu Legea fundamentală, în condiţii de calitate a normelor. Pentru ca legea să fie respectată, aceasta trebuie cunoscută şi înţeleasă de subiecţii de drept, iar pentru a fi înţeleasă, trebuie să fie suficient de precisă şi previzibilă, în scopul de a oferi securitate juridică destinatarilor săi. În doctrina de specialitate s-a reţinut că o normă este previzibilă atunci când oferă o anume garanţie contra atingerilor arbitrare ce i-ar putea fi aduse de către puterea publică. Sub acest aspect, principiul securităţii juridice se corelează cu un alt principiu, dezvoltat în dreptul european, şi anume principiul încrederii legitime. Potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, principiul încrederii legitime impune ca legislaţia să fie clară şi predictibilă, unitară şi coerentă; de asemenea, impune limitarea posibilităţilor de modificare arbitrară a normelor juridice (adică pe baza unor criterii de oportunitate conjuncturală) şi stabilitatea regulilor instituite prin acestea.

    4. Or, Guvernul apreciază că dispoziţiile legii care face obiect al sesizării de neconstituţionalitate instituie un regim legal într-o formă care încalcă mai multe prevederi din Legea fundamentală şi din legi aflate în vigoare, respectiv Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Legea cuprinde norme neclare ce pot genera incoerenţă în aplicare, precum şi confuzie instituţională între diferitele structuri implicate în procesul de aplicare, astfel: art. I pct. 1 [referitor la art. 49^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010] instituie, prin norme vagi şi imprecise, dar cu caracter imperativ, interdicţia de a se introduce în actele adiţionale de conversie alte prevederi decât cele impuse prin legislaţie; art. I pct. 1 [referitor la art. 49^1 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010], sub aspectul aplicabilităţii normei, poate conduce la blocaje provocate de aplicarea neunitară şi arbitrară, cu încălcarea principiului securităţii juridice. Aceste prevederi încalcă principiul relativităţii efectelor contractului, instituit de art. 1.270 alin. (1) din Codul civil, potrivit căruia "Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante", nu poate să profite şi nici să lezeze interesele altor persoane.

    5. Autorul sesizării susţine că Legea pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori încalcă şi prevederile art. 11 şi art. 15 alin. (2) din Constituţie. Astfel, cu toate că statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce îi revin din tratatele la care este parte şi, conform art. 4 alin. (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, "Statele membre adoptă orice măsură generală sau specială pentru asigurarea îndeplinirii obligaţiilor care decurg din tratate sau care rezultă din actele instituţiilor Uniunii", prin adoptarea legii criticate legiuitorul român nu a respectat prevederea art. 23 alin. (5) din Directiva 17/2014 a Parlamentului European şi a Consiliului privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a Directivelor 2008/48/UE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010, potrivit căreia "Statele membre pot să reglementeze mai în detaliu împrumuturile în monedă străină, cu condiţia ca o astfel de reglementare să nu fie aplicată cu efect retroactiv". Guvernul apreciază că aplicabilitatea legii criticate inclusiv asupra contractelor de credit în derulare la data intrării sale în vigoare contravine principiului neretroactivităţii legii civile, care refuză incidenţa legii noi asupra situaţiilor anterioare, care s-au născut şi au produs efecte juridice sub imperiul legii vechi.

    6. Guvernul susţine, de asemenea, încălcarea principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, consacrat de art. 16 din Constituţie, întrucât prevederile secţiunii 2^1 introduse prin legea criticată, deşi intitulată "Informaţii şi drepturi ce trebuie incluse în contractele de credit în monedă străină", sunt aplicabile doar pentru creditele acordate în franci elveţieni, împrejurare ce este de natură a genera o discriminare a consumatorilor care au credite în lei sau în alte valute.

    7. Pe de altă parte, Guvernul mai arată că riscurile asupra stabilităţii financiare şi asupra cadrului macroeconomic, coroborate cu înrăutăţirea percepţiei mediilor investiţionale generată de lipsa de predictibilitate în procesul legislativ, într-un context marcat de volatilitate pe pieţele financiare, ar putea conduce la deprecierea ratingului de ţară pentru România care, implicit, ar creşte semnificativ costurile finanţării şi refinanţării datoriei publice a României, cu impact direct asupra bugetului de stat. Legea dării în plată a avut deja un impact negativ asupra percepţiei agenţiilor de rating, instituţiile de credit cu acţionariat majoritar străin putând declanşa acţiuni în justiţie împotriva statului român.

    8. Pentru aceste argumente, autorul sesizării solicită admiterea criticilor formulate şi constatarea neconstituţionalităţii Legii pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, în ansamblul ei.

    9. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a comunica punctul lor de vedere.

    10. Preşedintele Senatului a transmis, prin Adresa nr. I 2.767 din 9 noiembrie 2016, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 10.804 din 9 noiembrie 2016, punctul său de vedere în care se arată că textele criticate sunt foarte clare şi exprimă neechivoc voinţa imperativă a legiuitorului de a interzice unităţilor de credit şi persoanelor care fac împrumuturi în franci elveţieni să introducă în actele adiţionale de conversie alte dispoziţii decât cele care ar fi stabilite prin legislaţia aferentă. Interesul urmărit de legiuitor prin această prevedere constă în protecţia persoanelor care fac împrumuturi în franci elveţieni, faţă de conduita unităţilor creditoare, care pot stabili clauze în defavoarea acestora, de natură a le afecta, "prin consecinţele extrem de grave asupra situaţiei lor materiale, însăşi demnitatea fiinţei umane, garantate constituţional". Legea specială poate stabili oricând prevederi care să echilibreze interesele băncilor de a obţine profit de pe urma împrumuturilor acordate cu cele ale consumatorilor, în caz de schimbare semnificativă a cursului valutar. Este adevărat că prin această prevedere imperativă Parlamentul încalcă principiul relativităţii efectelor actului juridic civil prevăzut de art. 1.270 alin. (1) din Codul civil, dar acesta nu are forţa juridică a unei dispoziţii constituţionale, astfel că "nu i se poate aduce Parlamentului acuza că prin lege specială introduce o regulă derogatorie de la un regim juridic determinat".

    11. Cu privire la critica referitoare la încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, preşedintele Senatului arată că, în realitate, dispoziţiile legii criticate se aplică unor raporturi juridice aflate în derulare, vizând restul de credit nerambursat care va face obiectul conversiei. Parlamentul a respectat cu rigoare dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie şi implicit principiul neretroactivităţii legii, astfel că nu poate fi reţinută nici critica referitoare la nesocotirea art. 11 privind forţa obligatorie a tratatelor internaţionale.

    12. În ceea ce priveşte critica raportată la principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrat în art. 16 alin. (1) din Constituţie, formulată în sensul că legea care face obiectul contestării se referă doar la persoanele cărora li sau acordat credite în franci elveţieni, nu şi la cele care au contractat împrumuturi bancare în altă valută, care, excluse fiind de la aplicarea legii, sunt discriminate, preşedintele Senatului consideră că principiul nediscriminării nu este consacrat în art. 16 alin. (1) din Constituţie, aşa cum afirmă Guvernul în sesizare, ci în art. 4 alin. (2) din Legea fundamentală, iar reglementarea de către Parlament a raporturilor juridice ale căror subiecte sunt persoanele care s-au împrumutat în franci elveţieni nu se întemeiază pe un criteriu de discriminare prevăzut la art. 4 alin. (2) din Constituţie.

    13. În concluzie, preşedintele Senatului solicită respingerea obiecţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

    14. Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis prin Adresa nr. 2/7.083 din 11 noiembrie 2016, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 11.029 din 11 noiembrie 2016, punctul său de vedere în care, analizând dispoziţiile modificărilor contestate şi prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5), se apreciază că invocarea acestora din urmă este pur formală, fiind irelevantă din punct de vedere constituţional. Astfel, apare firească necesitatea de a întări interdicţia introducerii de dispoziţii suplimentare în actele adiţionale de conversie, întrucât în cazul de faţă este vorba despre un tip de acte adiţionale a căror nesemnare de către consumator nu este considerată acceptare tacită, aşa cum prevede art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 şi cum s-a întâmplat în anul 2010, odată cu implementarea actului normativ, când băncile au introdus şi alte prevederi decât cele impuse de ordonanţa de urgenţă (cu titlu de exemplu, schimbarea tipului dobânzii din dobândă fixă în dobândă variabilă ori redenumirea unor comisioane). Referitor la criticile aduse art. 49^1 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 se susţine că la adoptarea acestor norme au fost luate în considerare prevederile directivelor 2008/48/CE şi 2014/17/CE care conţin o prevedere similară privitoare la caracterul imperativ al directivelor. Chiar dacă Directiva 2014/17/CE nu se aplică, conform art. 43 alin. (1), "contractelor de credit existente înainte de 21 martie 2016", data intrării sale în vigoare, se observă grija legiuitorului european pentru asigurarea protecţiei garantate consumatorului, respectiv înlăturarea oricărei posibilităţi ca prin formularea contractelor să se ajungă la eludarea măsurilor pe care statele membre le adoptă prin transpunerea celor două directive.
1   2   >  

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare

Despre Companie

CTCE este liderul national in domeniul software legislativ. Avem o experienta de peste 35 ani in domeniul dezvoltarii de aplicatii software.
(aflati mai multe)

Termeni si Conditii
Comanda iLegis
Testeaza iLegis
Resurse Lege-Online

Nota CTCE

Continutul, designul, structura, precum si materialele Lege-Online.ro apartin C.T.C.E. - Piatra Neamt si sunt protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare. Copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala.

Intrati in Contact

  • Telefon:
    (0233) 211 020 / (0233) 218 110
  • E-mail:
    office@ctce.ro
  • Adresa:
    Bd. Decebal, nr. 32
    610076, Piatra Neamt, Neamt
    Romania


CTCE - Centrul Teritorial de Calcul Economic