Inapoi la Cautare

DECIZIE 602 /2016


referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori


Puteti sa consultati o forma actualizata la data 23.01.2022, conform modificarilor publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, apasand butonul Cumpara Act.

Cumparati Actul varianta DOC

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA
Doriti o forma actualizata , la zi (23.01.2022) , a acestui act ? Cumparati acum online, rapid si simplu varianta DOC !

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC


	

    Valer Dorneanu - preşedinte
    Marian Enache - judecător
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Daniel Marius Morar - judecător
    Livia Doina Stanciu - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu - judecător
    Varga Attila - judecător
    Cosmin-Marian Văduva - magistrat-asistent


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, excepţie ridicată de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. în Dosarul nr. 4.516/2/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 756D/2016.

    2. La primul termen de judecată, din data de 7 iulie 2016, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, Curtea a luat în discuţie cererea de amânare a dezbaterilor formulată de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, întemeiată pe necesitatea asigurării dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil, precum şi a dreptului de a lua cunoştinţă de considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 245 din 19 aprilie 2016 şi ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 353 din 24 mai 2016. În temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, coroborate cu cele ale art. 222 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea a dispus amânarea dezbaterilor pentru data de 13 septembrie 2016, dispunând citarea părţilor din dosar. Dezbaterile din data de 13 septembrie 2016 au avut loc în prezenţa reprezentantului Ministerului Public şi a autoarei excepţiei de neconstituţionalitate şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea a dispus, în temeiul art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, amânarea pronunţării asupra cauzei pentru data de 20 septembrie 2016, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

                                    CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

    3. Prin Încheierea din 19 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.516/2/2015, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori. Excepţia a fost ridicată de Societatea Raiffeisen Bank - S.A., într-o cauză având ca obiect acţiune în constatare.

    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea îşi structurează criticile de neconstituţionalitate prin raportare, pe de o parte, la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie şi, pe de altă parte, la dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie.

    5. Autoarea arată că, întrucât art. 13 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 are în vedere toate contractele în curs de executare, indiferent dacă sunt încheiate înainte de 1 octombrie 2013 sau după această dată, se ridică probleme de retroactivitate a acestui text. Temeiul acestei susţineri este acela că se reevaluează conduita din trecut a profesionistului, acesta putând fi obligat să elimine clauzele din toate contractele, inclusiv cele încheiate înainte de data de 1 octombrie 2013, ceea ce legea în vigoare, la data încheierii contractelor, nu permitea. Prin aplicarea legii noi se ajunge, aşadar, la o altă consecinţă, la un alt mecanism al răspunderii, decât cel prevăzut de legea veche sub imperiul căreia au fost încheiate contractele.

    6. Autoarea excepţiei consideră că norma cuprinsă în art. 13 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 nu este o normă de drept procedural, ci de drept substanţial. Consecinţa este aceea că nu este o normă de aplicaţie imediată, ci o normă care trebuie să se supună principiului constituţional al neretroactivităţii legii. Legiuitorul nu şi-a propus să ofere o reglementare nouă unor aspecte referitoare la procedură sau la efectele hotărârii judecătoreşti şi nici la buna administrare a justiţiei. Scopul urmărit de legiuitor a fost acela de a influenţa raporturile juridice de drept substanţial dintre profesionist şi consumator, prin obligarea profesionistului la modificarea contractelor. Art. 13 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 dă expresie unei norme de răspundere a profesionistului, prin care se sancţionează o conduită la încheierea contractului şi care instituie în sarcina lui o obligaţie de a face, ca modalitate de reparaţie în natură, de natură să asigure restabilirea echilibrului contractual, prin eliminarea clauzei abuzive.

    7. Autoarea excepţiei susţine că expresia "în curs de executare" conţinută în norma supusă controlului nu poate conduce la concluzia că norma ar fi de imediată aplicare. Expresia "în curs de executare" nu înseamnă că fapta profesionistului ar avea un caracter continuu, ci se explică prin faptul că unele obligaţii decurgând din anumite contracte se execută prin prestaţii cu caracter succesiv. Cu alte cuvinte, nu există nicio diferenţă, sub aspectul săvârşirii faptei, între un contract de credit, de exemplu, în care se stipulează că rambursarea se face integral, la un anumit termen, contract ce ar conţine o clauză abuzivă, şi un contract de credit în care se stipulează că rambursarea se face eşalonat, pe parcursul mai multor ani. Fapta de stipulare a unei clauze pretins abuzive a fost săvârşită şi epuizată la momentul inserării clauzei respective în contract, fără ca prestaţiile succesive ale împrumutatului în contract să influenţeze momentul epuizării faptei profesionistului.

    8. Autoarea sesizării mai arată că din faptul că, la data adoptării unei noi reglementări, există contracte în curs de executare, nu rezultă că acestora trebuie să li se aplice noua reglementare. În susţinerea acestui punct de vedere, autoarea învederează că, în materie contractuală, principiul neretroactivităţii presupune aplicarea legii în vigoare la data încheierii contractului. Un contract, chiar în curs de executare, nu reprezintă o situaţie juridică în curs de formare, deoarece contractul a fost încheiat. De asemenea nu reprezintă nici o situaţie juridică de tip "statut", de natură să permită aplicarea legii noi şi efectelor viitoare. Noţiunea de "situaţie juridică" este una specială, legată fie de statutul persoanelor (starea civilă, capacitatea, căsătoria, filiaţia, adopţia, obligaţia de întreţinere), fie de statutul real (al bunurilor), precum raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi raporturile de vecinătate. Art. 5 alin. (6) din Codul civil a clarificat noţiunea de "situaţie juridică", valorificând experienţa doctrinară şi jurisprudenţială în materie, iar ipoteza reglementată de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 nu poate să fie calificată drept o situaţie juridică, respectiv un "statut" personal sau real.

    9. În sfârşit, autoarea excepţiei precizează că imperativul implementării legislaţiei primare europene, în particular a Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 95 din 21 aprilie 1993, urmărit de către legiuitor prin adoptarea art. 13 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, nu este de natură să justifice aplicarea retroactivă a acestui text legal.

    10. Principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat este încălcat, potrivit autoarei, de către puterea judecătorească. În susţinerea acestei opinii, autoarea pleacă de la premisa că, în măsura în care se consideră că norma supusă controlului de constituţionalitate are o natură procedurală, instanţele judecătoreşti vor putea aplica profesionistului sancţiuni care nu erau prevăzute în legislaţie la data încheierii unui contract anume, care face obiectul unui litigiu anume. Dar, într-o atare situaţie, obligându-l pe profesionist să modifice şi alte sute sau mii de contracte pe care acesta le-a încheiat, dar care nu au făcut obiectul unui litigiu, în care respectivele contracte să fie verificate de o instanţă judecătorească, judecătorul ar emite "dispoziţii general obligatorii", ceea ce este contrar principiului separaţiei şi echilibrului puterilor.

    11. Potrivit autoarei, încălcarea dreptului la apărare este generată de maniera defectuoasă în care este reglementată acţiunea în încetare, al cărei titular este Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, şi contaminarea acesteia cu acţiunea în nulitate, pe care, oricum, consumatorul o are la îndemână.
1   2   >  

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare

Despre Companie

CTCE este liderul national in domeniul software legislativ. Avem o experienta de peste 35 ani in domeniul dezvoltarii de aplicatii software.
(aflati mai multe)

Termeni si Conditii
Comanda iLegis
Testeaza iLegis
Resurse Lege-Online

Nota CTCE

Continutul, designul, structura, precum si materialele Lege-Online.ro apartin C.T.C.E. - Piatra Neamt si sunt protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare. Copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala.

Intrati in Contact

  • Telefon:
    (0233) 211 020 / (0233) 218 110
  • E-mail:
    office@ctce.ro
  • Adresa:
    Bd. Decebal, nr. 32
    610076, Piatra Neamt, Neamt
    Romania


CTCE - Centrul Teritorial de Calcul Economic