CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:    Prin Încheierea din 19 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 5.619/45/2006 (număr în format vechi 5.619/2006), Curtea de Apel Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 25 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Corneliu Căileanu într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva sentinţei prin care Tribunalul Iaşi a respins cererea de obligare a Primăriei Municipiului Iaşi la plata de despăgubiri pentru neîndeplinirea unei obligaţii.    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat introduce "ambiguităţi complet inutile în raport cu prevederi legale foarte clare deja existente -, în utilizarea căilor de atac la hotărârile judecătoreşti, limitând accesul liber la justiţie şi garantarea dreptului la apărare, fără să contribuie cu nimic la o eventuală rezolvare mai rapidă, în cadrul unui proces echitabil, a cauzelor respective". Se arată că termenul prevăzut în
art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este insuficient pentru ca instanţa să redacteze hotărârea, să o comunice părţii, care să îşi poată motiva "în cunoştinţă de cauză şi eficient recursul".    Curtea de Apel Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Apreciază că "legiuitorul a dorit, în deplină concordanţă cu Constituţia, să asigure un cadru optim şi eficient care să conducă la punerea în executare a hotărârilor şi la intrarea, în regim de urgenţă, în legalitate, prin repunerea în drepturi a celui vătămat printr-un act administrativ".    Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.    Guvernul consideră că prevederile
art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 nu instituie un termen de natură a afecta esenţa dreptului de acces liber la justiţie, ci asigură posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a ataca pe calea recursului hotărârea instanţei de executare, însă în formele şi modalităţile stabilite prin lege.    Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat nu încalcă principiul constituţional al liberului acces la justiţie şi nici dreptul la un proces echitabil. Arată că procedura contenciosului administrativ este o procedură specială, derogatorie de la procedura civilă, iar fixarea unui termen scurt de recurs împotriva hotărârii instanţei de executare are ca scop restabilirea dreptului încălcat şi repararea prejudiciului suferit de cel vătămat printr-un act administrativ de autoritate.    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.                             CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile
art. 25 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, potrivit cărora "Hotărârea pronunţată de instanţa de executare poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare".    În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare şi art. 129 care reglementează folosirea căilor de atac. În plus, autorul excepţiei invocă şi încălcarea prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.    Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele: