┌──────────────────┬───────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Marieta Safta │- │
│ │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 67 alin. (2) teza finală, ale
art. 70 alin. (4) şi ale
art. 193 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nicolae Ivănescu în Dosarul nr. 8.902/280/2019/a1.1 al Judecătoriei Piteşti - Secţia penală. Cauza formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.891D/2019. 2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, asistat de doamna avocat Daniela Nicoleta Andreescu, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a depus la dosar o serie de înscrisuri în demonstrarea admisibilităţii cererii şi a legăturii dintre dispoziţiile criticate şi obiectul cauzei. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei, care, prin apărătorul ales, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate formulate, prin raportare, în principal, la probele trimise la dosarul Curţii Constituţionale, care sunt copii de pe ordonanţele emise de procuror. Arată, în esenţă, că a invocat în special neconstituţionalitatea
art. 67 alin. (2) teza finală şi a
art. 70 alin. (4) din Codul de procedură penală pornind de la situaţia de fapt dintr-un dosar în care printr-o ordonanţă s-a dispus recuzarea unui expert. Ulterior, deşi nu există cale de atac, a apărut o ordonanţă de infirmare a ordonanţei prin care s-a admis recuzarea expertului, fiind prima dată când apărătorul a văzut o astfel de metodă. Se mai arată că în acest dosar s-a trecut peste dispoziţiile
art. 70 alin. (4) din Codul de procedură penală, care spun că nu există posibilitatea să se formuleze cale de atac. Se face trimitere în acest sens la fila 133 din dosar, pentru a se observa actul emis în cauză, detaliindu-se sub acest aspect succesiunea şi conţinutul actelor emise în cauză. Pornind de la această situaţie de fapt, s-a formulat ulterior recuzarea procurorului care a procedat în maniera arătată. Cererea de recuzare a fost respinsă, în sensul că e inadmisibil ca un procuror care este chemat să analizeze recuzarea să fie recuzat la rândul lui. În esenţă, se descrie, în continuare, situaţia de fapt care a constituit premisa criticilor de neconstituţionalitate, arătându-se că în situaţia dată nu este de folos o sesizare la Inspecţia Judiciară, fiind necesară o reformare a reglementărilor, acesta fiind şi motivul pentru care s-a completat cu actele depuse la dosar. Se mai arată că, în rest, se menţin criticile formulate, afirmându-se că se creează un statut de favoare pentru unii magistraţi în raport cu ceilalţi. Cât priveşte
art. 193 alin. (3) din Codul de procedură penală, se arată că nu se defineşte ce înseamnă „altă persoană“. În concluzie, se solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 5. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă în ceea ce priveşte
art. 67 alin. (2) teza finală şi
art. 70 alin. (4) din Codul de procedură penală, arătând că se invocă aspecte de interpretare şi aplicare a acestora. De asemenea, respectivele texte nu au legătură cu fondul cauzei, având în vedere că au fost criticate în procedură de cameră preliminară. În subsidiar, precum şi în ceea ce priveşte
art. 193 alin. (3) din Codul de procedură penală, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, referindu-se şi detaliind datele concrete care rezultă din dosarul cauzei. Precizează că
art. 193 alin. (3) din Codul de procedură penală face o diferenţă între prezenţa suspectului sau inculpatului la reconstituire şi participarea sa efectivă la acest procedeu. Textul se referă la refuz şi imposibilitatea de a participa efectiv, fără a preciza că în celelalte cazuri se efectuează în lipsă. În cazul reconstituirii efectuate în cursul judecăţii sunt incidente însă toate garanţiile fazei procesuale. 6. Având cuvântul în replică, avocatul autorului excepţiei arată că, în momentul în care a fost sesizată Curtea, cauza era în procedura camerei preliminare, aşa încât nu au fost avute în vedere concluziile de fond ale judecătorului de cameră preliminară. Cât priveşte situaţia din
art. 193 alin. (3) din Codul de procedură penală, nu are în vedere o reconstituire clasică, sens în care arată în concret cum s-a realizat reconstituirea în cauză. CURTEA,