Prin Încheierea din 14 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.506/46/2006, Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Prestcom Selena" - S.R.L. într-un litigiu de contencios administrativ, aflat în stadiul procesual al recursului, având ca obiect o acţiune în anularea unor acte administrative. În motivarea excepţiei, se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat împiedică liberul acces la justiţie şi realizarea unui control judiciar eficient, limitând numărul căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârii primei instanţe. Se arată că astfel părţile implicate într-un proces având ca obiect apărarea dreptului fundamental la proprietate şi a drepturilor ce "decurg din exercitarea elementelor care ţin de proprietate" sunt lipsite de "efectul quasi-devolutiv al apelului", cale de atac în cadrul căreia pot fi refăcute sau completate probatoriile care au fost refuzate sau nu s-au efectuat în faţa instanţei de fond. Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că exercitarea căilor de atac prin trei grade de jurisdicţie nu reprezintă o regulă absolută, legiuitorul putând opta pentru instituirea unei singure căi de atac, respectiv recursul. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Precizează că, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte, dar nu înseamnă că acesta trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului părţii Anghel Petrică, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile
art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul de lege criticat are următorul cuprins: - Art. 20: "(1) Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. (2) Recursul suspendă executarea şi se judecă de urgenţă. (3) În cazul admiterii recursului, instanţa de recurs, modificând sau casând sentinţa, va rejudeca litigiul în fond, dacă nu sunt motive de casare cu trimitere. Când hotărârea primei instanţe a fost pronunţată fără a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singură dată, la această instanţă." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 21 care garantează dreptul de acces liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei şi art. 129 care reglementează folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia critică faptul că legea nu îi permite să exercite şi calea de atac a apelului împotriva sentinţelor pronunţate de instanţele de contencios administrativ. Însă, prevederile constituţionale ale art. 129, invocate în motivarea excepţiei, conţin precizarea esenţială potrivit căreia hotărârile instanţelor pot fi atacate, de Ministerul Public sau de părţile interesate, în condiţiile legii. În plus, art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală oferă legiuitorului dreptul de a legifera cu privire la acest aspect. De aici se desprinde concluzia că nimic nu împiedică edictarea unei soluţii legislative ca cea cuprinsă în textul de lege criticat. De altfel, această opţiune a legiuitorului a fost impusă de exigenţa soluţionării cu celeritate a procesului dedus judecăţii, aceasta fiind una dintre caracteristicile acţiunii în contencios administrativ.