┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 297 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Ion Rotaru în Dosarul nr. 48.031/299/2010 (1015/2016) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.717D/2016. 2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, personal şi asistat de doamna avocat Mariana Ştefan, cu delegaţie depusă la dosar, precum şi, personal, părţile Irimie Traian Cezar şi Ispas Gheorghe. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 246 din Codul penal din 1969, ale
art. 297 alin. (1) din Codul penal şi ale
art. 13^2 din Legea nr. 78/2000. În acest sens arată că, deşi Curtea Constituţională a pronunţat decizii de admitere referitoare la dispoziţiile criticate, subzistă, încă, aspecte neclare, care trebuie analizate. Astfel, apreciază că dispoziţiile criticate încalcă prevederile
art. 1 alin. (5),
art. 21 alin. (3),
art. 11 şi
art. 20 din Constituţie, precum şi pe cele ale
art. 19 din Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei şi
art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Susţine că neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate reiese din faptul că nu este clar dacă dispoziţiile referitoare la abuzul în serviciu se aplică atunci când se încalcă o dispoziţie dintr-o lege sau doar când sunt încălcate prevederi cu caracter penal din diferite acte normative. De asemenea se creează o discriminare a destinatarilor normelor penale, deoarece, spre deosebire de
vechiul Cod penal, noua reglementare nu a mai menţionat că fapta trebuie săvârşită cu ştiinţă. Lipsa acestei sintagme determină în sarcina inculpatului obligaţia de completare a probatoriului cu elemente care să demonstreze că încălcarea legii nu a fost făcută cu ştiinţă. Pentru aceste motive apreciază că dispoziţiile
art. 297 alin. (1) din Codul penal nu sunt clare şi previzibile. În continuare, apreciază că dispoziţiile
art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 sunt neconstituţionale deoarece determină o dublă incriminare a aceleiaşi fapte. 4. Părţile prezente, Irimie Traian Cezar şi Ispas Gheorghe, lasă la aprecierea instanţei soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. 5. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, motivat de faptul că nu se realizează vreo critică nouă faţă de cele pe care Curtea Constituţională le-a avut în vedere la pronunţarea
Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016. Criticile autorului excepţiei ţin de modul de aplicare şi interpretare a legii la o cauză concretă dedusă judecăţii. De asemenea, referitor la lipsa sintagmei „cu ştiinţă“, arată că, în realitate, se critică o lipsă de reglementare ce atrage inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate. În ceea ce priveşte sintagma „vătămarea drepturilor şi intereselor legitime“ susţine că, în
Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, paragrafele 84-85, Curtea Constituţională a analizat constituţionalitatea acesteia, statuând că ea îndeplineşte condiţiile de claritate şi previzibilitate. În final, arată că încheierea de sesizare se referă, atât în considerente, cât şi în dispozitiv, doar la dispoziţiile
art. 297 alin. (1) din Codul penal, astfel că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate se circumscrie acestei dispoziţii, chiar dacă avocatul autorului excepţiei a pus concluzii şi în ceea ce priveşte dispoziţiile
art. 246 din Codul penal din 1969