Prin Încheierea din 8 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 4.724/2006, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 2^1, art. 402 alin. 2 şi art. 403 alin. 1, 3 şi 4 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Muntenia" - S.R.L. din Ioneşti într-o cauză civilă având ca obiect o contestaţie la executare. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile art. 399 alin. 2^1 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece condiţionează accesul liber la justiţie de un anumit moment, respectiv după ce a început executarea silită. De asemenea, se arată că dispoziţiile art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 21 alin. (3) şi ale art. 124 din Constituţie, deoarece se prevede o singură cale de atac. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 403 din Codul de procedură civilă, se arată că acestea contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21, 124 şi 129 din Constituţie, deoarece instanţa de executare are un drept discreţionar în ceea ce priveşte suspendarea executării, iar încheierea prin care s-a dispus suspendarea executării în cazuri urgente nu este supusă niciunei căi de atac. Judecătoria Râmnicu Vâlcea arată că dispoziţiile art. 399 alin. 2^1, art. 402 alin. 2 şi art. 403 alin. 1, 3 şi 4 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 16 alin. (1), art. 21, 24 şi 129 din Constituţie, deoarece dreptul la justiţie este neîngrădit şi nu poate fi condiţionat. Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi, iar lipsa unei căi de atac din cele prevăzute de lege este o încălcare a dreptului persoanei de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor sale, de a exercita căile de atac, precum şi de a beneficia de un proces echitabil. În conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Guvernul, cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 2^1 din Codul de procedură civilă, arată că acestea nu încalcă drepturile constituţionale protejate, întrucât reglementarea executării silite, în ansamblul său, conferă suficiente garanţii care au fost concepute pentru respectarea intereselor celor implicaţi. Faptul că introducerea contestaţiei la executare se poate face după începerea executării silite nu reprezintă un impediment real, sub raport constituţional, al accesului liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate potrivit căreia dispoziţiile art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă "suprimă calea de atac a apelului", arată că accesul liber la justiţie nu înseamnă că acesta trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti, deoarece competenţa şi căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite în considerarea unor situaţii deosebite. În continuare arată că nu este întemeiată nici critica referitoare la dispoziţiile art. 403 din Codul de procedură civilă, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Avocatul Poporului arată că dispoziţiile art. 403 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu aduc atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi nici nu contravin principiilor privind înfăptuirea justiţiei, întrucât se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 2^1, art. 402 alin. 2 şi art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, se arată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, faptul că încheierea prin care se admite cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac nu aduce atingere liberului acces la justiţie, deoarece ori de câte ori se ivesc dificultăţi în cursul executării silite ori una dintre părţi este nemulţumită de felul cum sunt întocmite actele de executare, instanţa va fi sesizată cu rezolvarea contestaţiilor la executare. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 399 alin. 2^1, art. 402 alin. 2 şi art. 403 alin. 1, 3 şi 4 din Codul de procedură civilă. Alin. 2^1 al art. 399 a fost modificat prin
art. I pct. 18 din Legea nr. 459/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 994 din 13 decembrie 2006. Alin. 4 al art. 403 a fost modificat prin
art. I pct. 71 din Legea nr. 219/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005. Textele legale criticate au următorul cuprins: - Art. 399 alin. 2^1: "De asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, dată fără îndeplinirea condiţiilor legale."; - Art. 402 alin. 2: "Hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie se dă fără drept de apel, cu excepţia hotărârii pronunţate în temeiul art. 400^1 şi al art. 401 alin. 2.";