având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 23 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 30.175/3/2005, Curtea de Apel - Bucureşti Secţia a V-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Constantin Colţatu într-un litigiu având ca obiect soluţionarea unei cereri de recuzare a tuturor judecătorilor Tribunalului Bucureşti. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că dispoziţiile legale criticate, prin eliminarea posibilităţii de a se recuza toţi judecătorii unei instanţe, încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile legale criticate nu contravin Constituţiei, ci limitează doar cazurile în care pot fi exercitate anumite drepturi procesuale. Potrivit dispoziţiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile
Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, introdus prin
art. I pct. 6 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, având următorul cuprins: "Nu se pot recuza toţi judecătorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia." Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apărare şi ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra dispoziţiilor legale criticate - raportate la prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) şi
art. 124 alin. (2) din Constituţie - Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 319/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 16 mai 2006, statuând că stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Prin reglementările criticate legiuitorul nu a înţeles să limiteze accesul liber la justiţie sau dreptul la apărare, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării, în condiţii optime, a acestor drepturi constituţionale. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de natură a preveni eventualele abuzuri şitergiversarea soluţionării cauzelor deduse judecăţii.