Prin Încheierea din 14 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.723/197/2007, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 44 lit. i) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă şi ale
art. 4 alin. (2) lit. l) din Ordonanţa Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile de lege criticate, care impun existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile de încuviinţare a schimbării sexului, contravin normelor constituţionale invocate, întrucât "respectarea vieţii private presupune dreptul de a întreţine şi de a stabili relaţii cu celelalte fiinţe umane, în special în domeniul afectiv pentru dezvoltarea şi împlinirea propriei personalităţi în vederea stabilirii de relaţii afective, sexuale şi sociale. Prin urmare este o decizie personală privind viaţa sa privată, iar necesitatea cererii pronunţării justiţiei care ţine de viaţa privată a persoanei nu poate fi considerată decât ca o imixtiune a justiţiei, cu încălcarea dreptului individual la viaţă privată". Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul apreciază excepţia ca neîntemeiată, arătând că menţiunile ce se înscriu în actele de stare civilă ale unei persoane în baza unei hotărâri judecătoreşti ţin exclusiv de natura juridică a actelor de stare civilă, şi, drept urmare, nu poate fi vorba de amestecul unei autorităţi în viaţa intimă a unei persoane câtă vreme schimbarea sexului constituie opţiunea persoanei în cauză. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, fiind contrare dreptului fundamental la viaţa intimă, familială şi privată. Astfel, condiţionarea dreptului persoanei fizice de a dispune de ea însăşi de obţinerea încuviinţării prealabile prin hotărâre judecătorească a schimbării sexului este contrară art. 26 din Constituţie. În acest sens, este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale care a statuat că dreptul persoanei de a dispune de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri, trebuie să constituie obiect de ocrotire din partea autorităţilor. Se arată că în jurisprudenţa sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că noţiunea de viaţă privată este o noţiune cu un conţinut mai larg. Ea cuprinde integritatea fizică şi morală a persoanei şi uneori poate să înglobeze aspecte ale identităţii fizice şi sociale ale unui individ. Elemente cum ar fi identificarea sexuală, numele, orientarea sexuală şi viaţa sexuală ţin de sfera protejată de art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Prin urmare, instituirea controlului judiciar în această materie contravine obligaţiei autorităţilor publice de a respecta şi a ocroti viaţa intimă, familială şi privată, respectiv a dreptului persoanei de a dispune de ea însăşi. În plus, se consideră că ar fi necesară emiterea unui act normativ care să reglementeze această problemă care nu este abordată unitar în rândul statelor europene şi care a făcut obiectul unor procese aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului şi Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, acestea pronunţându-se în favoarea căsătoriilor transsexualilor în conformitate cu noua lor identitate sexuală şi în favoarea modificării actelor de stare civilă şi a altor documente utilizate în viaţa de toate zilele ca urmare a unei operaţii de schimbare de sex. Este invocată, în sensul celor arătate mai sus, jurisprudenţa Curţii Europene (Cauzele Christine Goodwin şi Royaume Uni contra Marii Britanii, cazul K.B. contra Agenţiei Naţionale pentru Serviciile de Sănătate şi Secretarului de Stat pentru Sănătate din Marea Britanie, recurs prealabil, 7 ianuarie 2004). Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile
art. 44 lit. i) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 11 noiembrie 1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale
art. 4 alin. (2) lit. l) din Ordonanţa Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 2 februarie 2003, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 323/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 15 iulie 2003. Textele de lege criticate au următoarea redactare: -
Art. 44 lit. i) din Legea nr. 119/1996: "În actele de naştere şi, atunci când este cazul, în cele de căsătorie sau de deces se înscriu menţiuni cu privire la modificările intervenite în starea civilă a persoanei, în următoarele cazuri: [...] i) schimbarea sexului, după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti.";