având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 9 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 911/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "
art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România". Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Lu Xing într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva hotărârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţă, că textul criticat din
Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 încalcă prevederile art. 22 alin. (2) din Constituţie, ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 3 din Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Arată că textul de lege criticat oferă suficiente elemente pentru a fi înţelese condiţiile în funcţie de care se poate acorda forma solicitată de protecţie umanitară, astfel că nu înfrânge dispoziţiile constituţionale şi convenţionale la care îşi raportează critica autorul excepţiei. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. Apreciază că invocarea dispoziţiilor art. 48 din Constituţie nu este pertinentă, întrucât prevederile
art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 au ca obiect de reglementare acordarea protecţiei umanitare condiţionate. Arată că această formă de protecţie se poate acorda străinului care nu îndeplineşte condiţiile pentru acordarea statutului de refugiat şi cu privire la care există motive serioase să se creadă că, dacă va fi returnat în ţara de origine, riscă să sufere o vătămare a drepturilor sale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2),
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile
art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. Din motivarea scrisă a excepţiei, rezultă însă că obiectul acesteia îl reprezintă doar prevederile art. 5 pct. 2 din ordonanţa menţionată, care au următorul cuprins: "Protecţia umanitară condiţionată se poate acorda străinului care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 2 alin. (1) şi cu privire la care există motive serioase să se creadă că, dacă va fi returnat în ţara de origine, riscă să sufere o vătămare a drepturilor sale, constând în (...) 2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor şi a tratamentelor inumane ori degradante. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile
art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România au mai format, în repetate rânduri, obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, de exemplu, prin
Decizia nr. 406 din 16 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 13 iunie 2006, Curtea Constituţională a statuat că acestea nu contravin prevederilor art. 22 din Constituţie şi nici celor ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la interzicerea torturii.