Prin Încheierea din 27 septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.015/2005, Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. b) şi ale art. 282^1 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Aurel Trif şi Viorica Trif, recurenţi într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unei cereri de partaj de bunuri comune între foştii soţi. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia consideră că reglementarea în mod diferenţiat a căilor de atac ce pot fi urmate în cauze având ca obiect împărţeala de bunuri, în funcţie de valoarea bunurilor de împărţit, contravine egalităţii în drepturi, întrucât diferenţierea între părţi se face din cauze materiale, şi, de asemenea, restrânge nejustificat accesul liber la justiţie şi la căile de atac. Tribunalul Mureş şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile legale criticate nu contravin Constituţiei, întrucât părţilor le sunt asigurate accesul liber la justiţie şi dreptul de a uza de căile de atac. Potrivit dispoziţiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale în această materie. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale, întrucât părţilor interesate le este asigurată posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti considerate defavorabilă, în acest sens fiind şi
Decizia Curţii Constituţionale nr. 366/2005. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. b) şi ale art. 282^1 din Codul de procedură civilă, modificate prin
art. I pct. 1 şi pct. 40 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005), dispoziţii care au următorul cuprins: - Art. 2 pct. 1 lit. b): "Tribunalul judecă: 1. în primă instanţă: [...] b) procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, cu excepţia cererilor de împărţeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani şi a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terţii vătămaţi în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar;"; - Art. 282^1 : "(1) Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, acţiunile posesorii, precum şi cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii şi în alte cazuri prevăzute de lege. (2) Hotărârile instanţelor judecătoreşti prin care se soluţionează plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel." Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac.