examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile
art. 61^1 alin. (12) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut: "Pentru vehiculele înmatriculate în alte state, amenzile contravenţionale se aplică în toate cazurile conducătorului auto." 13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 4 alin. (2) privind criteriile de nediscriminare, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei şi art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia critică sancţionarea contravenţională a persoanelor care conduc vehiculele înmatriculate în alte state, pentru neîndeplinirea unor obligaţii prevăzute de legea privind regimul drumurilor. 15. Sub acest aspect, Curtea precizează că stabilirea acestei reguli în materia contravenţională are ca scop prevenirea consecinţelor negative în cazul încălcării reglementărilor privind regimul drumurilor şi reprezintă un atribut exclusiv al legiuitorului, care, pentru ducerea la îndeplinire, în mod efectiv a controlului activităţilor de utilizare a drumurilor publice, a reglementat regimul de circulaţie, astfel încât desfăşurarea traficului să aibă loc în deplină siguranţă. 16. Această opţiune a legiuitorului este raţional şi obiectiv justificată în cazul conducătorilor auto ai autovehiculelor înmatriculate în alte state, având în vedere situaţia juridică distinctă în care se află aceştia. 17. Curtea reaminteşte că principiul egalităţii în faţa legii presupune egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Acesta nu exclude, ci dimpotrivă, justifică stabilirea unui tratament juridic distinct pentru situaţii diferite. 18. În aceste condiţii, Curtea constată că situaţia evidentă a persoanelor care conduc vehicule înmatriculate în alte state justifică tratamentul diferit stabilit de legiuitor prin normele supuse controlului de constituţionalitate. 19. Prin urmare, Curtea nu poate reţine încălcarea normelor constituţionale privind egalitatea în drepturi şi criteriile de nediscriminare. 20. De altfel, în considerarea aceleiaşi situaţii distincte, care justifică aplicarea unui tratament juridic diferit, Curtea observă că
art. 61^1 alin. (11) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 stabileşte că, în cazul vehiculelor înmatriculate în alte state, procesele-verbale de constatare a contravenţiei, devenite titlu executoriu, se comunică în scris Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, în cel mult 30 de zile de la încheierea acestora, de către instituţia din care face parte personalul cu atribuţii de control, menţionând numele şi prenumele contravenientului, numărul documentului de identitate şi al procesului-verbal de constatare a contravenţiei, precum şi amenda datorată, pentru a fi luate în evidenţă şi a fi condiţionată intrarea pe teritoriul României a vehiculelor utilizate sau deţinute de contravenient, după caz, de achitarea acesteia. 21. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 124 alin. (2) şi art. 148 din Constituţie, Curtea reţine că acestea nu au nicio relevanţă pentru soluţionarea excepţiei. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al
art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii