II. Expunerea succintă a procesului. Obiectul învestirii instanţei care a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile. Stadiul procesual în care se află pricina 7. Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată la 17 iunie 2021 pe rolul Tribunalului Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. - S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bihor (AJOFM), a solicitat anularea Răspunsului AJOFM din 27 octombrie 2020, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de decontare şi obligarea pârâtei la decontarea sumelor solicitate pentru luna septembrie 2020, reprezentând 41,5% din salariul de bază brut corespunzător locurilor de muncă ocupate în luna respectivă în cadrul societăţii, precum şi anularea Deciziei de soluţionare a plângerii prealabile din 25 ianuarie 2021. 8. În motivare reclamanta a arătat, în esenţă, că are dreptul să beneficieze de prevederile
art. II alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2020, întrucât face parte din angajatorii ai căror angajaţi au fost în şomaj tehnic, aşa cum reiese din anexa nr. 1 la cererea de decontare aferentă lunii septembrie 2020, iar măsurile prevăzute de ordonanţa de urgenţă sunt aplicabile pe întreaga perioadă a stării de urgenţă, respectiv, alertă, orice altă interpretare fiind contrară scopului pentru care actul normativ a fost adoptat. 9. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta AJOFM a solicitat respingerea acţiunii, susţinând, în esenţă, că beneficiul reglementat de
art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2020 coroborat cu
art. 2.552 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă pentru 3 luni consecutive, începând cu data de 1 iunie 2020. 10. Prin Sentinţa nr. 892 din 29 octombrie 2021, Tribunalul Bihor a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. - S.A., reţinând, în esenţă, că termenul prevăzut de
art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2020 curge de la data de 1 iunie 2020, iar beneficiul prevăzut de dispoziţiile respective se acordă pentru o perioadă de 3 luni consecutive începând cu momentul respectiv. 11. Împotriva sentinţei menţionate la paragraful 10 a declarat recurs reclamanta A. - S.A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, reiterând susţinerile din cererea de chemare în judecată. 12. Intimata-pârâtă AJOFM, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru aceleaşi argumente cu cele expuse în întâmpinarea formulată în cadrul judecăţii în fond. 13. Recursul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Oradea, instanţă care a formulat sesizarea menţionată la pct. I din prezenta decizie. III. Normele de drept ce formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile 14. Dispoziţiile legale supuse interpretării sunt cele ale
art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2020 pentru instituirea unor măsuri active de sprijin destinate angajaţilor şi angajatorilor în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, precum şi pentru modificarea unor acte normative (denumită în continuare
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2020): "ART. I (1) Începând cu data de 1 iunie 2020, angajatorii ai căror angajaţi au beneficiat de prevederile
art. XI alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020