Inapoi la Cautare

DECIZIE 497 /2014


referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 33, art. 34 alin. (1) şi la art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România


Puteti sa consultati o forma actualizata la data 09.02.2023, conform modificarilor publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, apasand butonul Cumpara Act.

Cumparati Actul varianta DOC

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA
Doriti o forma actualizata , la zi (09.02.2023) , a acestui act ? Cumparati acum online, rapid si simplu varianta DOC !

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

    5. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

    6. Magistratul-asistent învederează că, în ambele dosare, fiecare dintre autoarele excepţiei au comunicat Curţii câte o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă. De asemenea, în aceste dosare, părţile Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor au transmis puncte de vedere conţinând argumente în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

    7. Preşedintele Curţii, având în vedere identitatea dintre obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie problema conexării lor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a dosarelor menţionate. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 385D/2014 şi nr. 419D/2014 la Dosarul nr. 16D/2014, care a fost primul înregistrat.

    8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public pentru a pune concluzii asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că, în toate cele trei dosare, obiectul litigiului în fond este identic, astfel că asupra textelor de lege criticate face următoarele precizări: dispoziţiile art. 33 şi ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 nu sunt incidente în litigiile deduse judecăţii, astfel că solicită ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 33 şi la art. 35 să fie respinsă ca inadmisibilă; excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 34 alin. (1) din acelaşi act normativ urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, având în vedere Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii.

                               CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

    9. Prin Încheierea din 21 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 6.626/63/2013, Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4, art. 33, art. 34 şi ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Valeria Maria Durdunescu şi Jeana Lupu într-o cauză având ca obiect obligaţia de a face, prin care autorii excepţiei au solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia privind titlul de despăgubire pentru un imobil imposibil de restituit în natură, în privinţa căruia entitatea deţinătoare (Primăria Municipiului Craiova) a emis decizie prin care a propus acordarea de despăgubiri prin echivalent.

    10. Prin Decizia civilă nr. 1.550 din 3 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.777/2/2012*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportat la cele ale art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Elena Berlescu într-o cauză privind soluţionarea recursului formulat în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei de respingere ca nefondată a cererii prin care aceasta solicita instanţei obligarea pârâtei la soluţionarea dosarului său de despăgubire, în sensul întocmirii raportului de evaluare şi al emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

    11. Prin Decizia civilă nr. 1.224 din 20 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 8.196/2/2011*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportat la cele ale art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Elisaveta Afumatu într-o cauză privind soluţionarea recursului formulat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobiliară împotriva sentinţei prin care acestea au fost obligate la emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire şi a titlului de plată, inclusiv la plata în numerar a sumei astfel stabilite.

    12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 4 teza a doua prin raportare la art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 contravin normelor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16, art. 21 alin. (1)-(3) şi art. 53, precum şi prevederilor art. 6, 13 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie şi ale art. 1 din Primul Protocol la aceeaşi Convenţie.

    13. În esenţă, se arată că principiul neretroactivităţii este flagrant încălcat prin aceea că noua lege în materia finalizării procesului de despăgubire - Legea nr. 165/2013 - impune, prin dispoziţiile legale criticate, respectarea unor termene administrative noi, diferite faţă de cele în vigoare la momentul formulării şi înregistrării cererilor de retrocedare sub imperiul Legii nr. 10/2001, fără a ţine cont de drepturile anterior câştigate. Dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 165/2013 prevăd anumite termene, între 12 şi 36 de luni, în care entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001. Aceste termene, care variază în funcţie de gradul de încărcare a autorităţilor publice competente să le soluţioneze şi de numărul de cereri rămase nerezolvate, încep să curgă de la 1 ianuarie 2014. Totodată, legea nouă nu a abrogat niciuna dintre dispoziţiile Legii nr. 10/2001, astfel că art. 25 din aceasta, care prevede un termen de 60 de zile în care entitatea notificată are obligaţia de a pronunţa o decizie asupra cererii de restituire în natură, rămâne aplicabil în continuare. Or, în condiţiile în care Legea nr. 165/2013 nu face distincţie între etapa în care se află cererile sau cauzele de retrocedare la momentul intrării sale în vigoare, rezultă că aplicarea noilor termene specifice procedurii administrative, inclusiv cererilor de chemare în judecată aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor judecătoreşti, introduse înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, contravine principiului neretroactivităţii legii. În virtutea acestui principiu fundamental, termenul prevăzut de art. 25 din Legea nr. 10/2001 rămâne câştigat cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, învestite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, care au ca obiect soluţionarea notificărilor în temeiul Legii nr. 10/2001. În concluzie, extinzându-şi aplicabilitatea şi asupra cererilor de retrocedare aflate pe rolul instanţelor, Legea nr. 165/2013, prin art. 4 raportat la art. 33-35, obligă persoanele îndreptăţite să se supună noii ordini de drept intervenite ulterior formulării acţiunilor de chemare în judecată, anulându-le orice drept câştigat şi născut sub imperiul legii vechi, cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii, principiu ce reprezintă o garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale, a libertăţii şi siguranţei naţionale.

    14. Dispoziţiile art. 4 şi ale art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 contravin şi principiului egalităţii în drepturi, deoarece nu oferă drepturi egale pentru toate persoanele care au formulat cereri potrivit Legii nr. 10/2001, creând inegalităţi majore între persoanele care au depus cereri la entităţile învestite de lege aflate în diverse localităţi sau părţi din teritoriul ţării. Astfel, beneficiarii termenelor mai scurte au un regim preferenţial faţă de cei ce sunt obligaţi să aştepte termene mai lungi, cauza discriminării create fiind dată de gradul de încărcare diferit şi numărul cererilor rămase nesoluţionate de entitatea învestită de lege la intrarea în vigoare a actului normativ criticat.

    15. În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere dreptului de acces la justiţie, exercitarea acestuia fiind permisă doar după scurgerea unui termen de 6 luni calculate din momentul expirării celorlalte termene de 12, 24 şi 36 de luni stabilite pentru soluţionarea cererilor/notificărilor de restituire, fără a exista vreo justificare sau o necesitate în sensul prevederilor art. 53 din Constituţie. Prin aceleaşi norme este încălcat, de altfel, şi dreptul părţilor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, având în vedere şi faptul că termenele mai sus menţionate încep să curgă de la data de 1 ianuarie 2014. Aplicarea acestor termene exagerat de lungi, care echivalează cu prelungirea perioadei de soluţionare a cererilor, în condiţiile în care cererile se soluţionează în ordinea înregistrării lor, reduce principiul celerităţii şi al termenului rezonabil doar la latura sa teoretică, în special în cazurile particulare în care dosarele sunt complete. În final, este invocată Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013, prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate pe considerentul introducerii, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, a unor noi termene şi noi proceduri de plată a despăgubirilor constatate prin titlurile de plată.

    16. Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 16D/2014, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

    17. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, exprimându-şi opinia în dosarele nr. 385D/2014 şi nr. 419D/2014, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

<   1   2   3   >  

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare

Despre Companie

CTCE este liderul national in domeniul software legislativ. Avem o experienta de peste 35 ani in domeniul dezvoltarii de aplicatii software.
(aflati mai multe)

Termeni si Conditii
Comanda iLegis
Testeaza iLegis
Resurse Lege-Online

Nota CTCE

Continutul, designul, structura, precum si materialele Lege-Online.ro apartin C.T.C.E. - Piatra Neamt si sunt protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare. Copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala.

Intrati in Contact

  • Telefon:
    (0233) 211 020 / (0233) 218 110
  • E-mail:
    office@ctce.ro
  • Adresa:
    Bd. Decebal, nr. 32
    610076, Piatra Neamt, Neamt
    Romania


CTCE - Centrul Teritorial de Calcul Economic