având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 10 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 16.765/301/2005, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Unirea Shopping Center" - S.A. şi Societatea Comercială "Astra Nova Security" - S.R.L. cu ocazia soluţionării unei ordonanţe preşedinţiale. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat contravine art. 16 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 124 şi 129 din Constituţie, deoarece acesta instituie o procedură derogatorie de la dreptul comun. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece din ansamblul reglementării rezultă că, prin instituirea acestei proceduri, legiuitorul a urmărit să transpună în practică o procedură derogatorie de la dreptul comun, al cărei scop este luarea unor măsuri provizorii, rapide şi cu caracter temporar în cazuri ce reclamă urgenţa. Hotărârea pronunţată pe calea ordonanţei preşedinţiale nu are forţă superioară celei date asupra fondului, deoarece în cadrul procedurii ordonanţei preşedinţiale se adoptă doar măsuri vremelnice, care urmăresc stoparea abuzurilor până la soluţionarea fondului dreptului subiectiv, deci au o limită în timp, chiar dacă în hotărârea pronunţată nu se face nici o menţiune în acest sens. În conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că ordonanţa preşedinţială este o reglementare specială, care asigură operativitatea procedurii de judecată şi executarea imediată a hotărârii judecătoreşti, ceea ce este de esenţa administrării justiţiei, în cazuri în care se impun măsuri urgente, cu caracter vremelnic, pentru încetarea actelor şi faptelor evident nelegitime, cauzatoare de pagube care nu s-ar putea repara, fără a se încălca prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, textul de lege criticat instituie o procedură specială, potrivit căreia instanţa de judecată poate dispune luarea unor măsuri cu caracter vremelnic, a căror urgenţă este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime, fără a se încălca în vreun fel prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 581 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: - Art. 581: "Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului. Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor şi chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgenţă şi cu precădere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.