Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 461 alin. 1 lit. c) şi d) din Codul de procedură penală din 1968, excepţie ridicată de Dumitru Strachină în Dosarul nr. 9.981/99/2013 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 213D/2014. 2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul acesteia solicită completarea dispoziţiilor de lege criticate cu noi cazuri de contestaţie la executare. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 14 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 9.981/99/2013, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 461 alin. 1 lit. c) şi d) din Codul de procedură penală din 1968. Excepţia a fost ridicată de Dumitru Strachină cu ocazia soluţionării recursului într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 461 alin. 1 lit. c) şi d) din Codul de procedură penală din 1968 încalcă principiile privind universalitatea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, prezumţia de nevinovăţie, dreptul la apărare, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, dreptul la un proces echitabil şi dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori, întrucât "tratează foarte vag şi evaziv problemele de care ne lovim în justiţie în prezent şi lasă totul la aprecierea instanţelor de judecată". Autorul excepţiei susţine existenţa unui vid legislativ, motiv pentru care cauza sa nu îşi găseşte rezolvare, şi propune a se introduce în textul art. 461 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală din 1968 următoarele cazuri concrete: "când o sentinţă penală sau o decizie penală este lovită de nulitate în temeiul art. 197 alin. 1-3 din Codul de procedură penală", respectiv "când o persoană a fost judecată şi condamnată definitiv de mai multe instanţe, prin hotărâri definitive, pentru o infracţiune în formă continuată". De asemenea, solicită introducerea în textul art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală din 1968 a unei căi de atac "a tuturor persoanelor care au fost cercetate anterior apariţiei
Legii nr. 202/2010 şi care din diverse motive ce nu ţin de ei nu au beneficiat de prevederile
Legii nr. 202/2010, respectiv de art. 320^1 din Codul de procedură penală". 6. Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 7. Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. De altfel, criticile formulate nu constituie o problemă de competenţa Curţii Constituţionale, aceasta statuând în jurisprudenţa sa că nu se poate substitui legiuitorului pentru modificarea reglementărilor adoptate, întrucât, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţării". 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: