Curtea, în temeiul art. 14 şi al
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 427D/2006 la Dosarul nr. 425D/2006, care a fost primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin încheierile din 23 februarie 2006, pronunţate în dosarele nr. 5.830/RF/2005 (39.839/2005) şi 7.172/RF/2005 (44.089/3/2005), Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "
art. 5 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată", respectiv a prevederilor "art. 5 lit. b)" din aceeaşi ordonanţă. Excepţiile au fost ridicate de Joe Ken şi, respectiv, de Chike Christian Nwosu în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor declarate împotriva sentinţelor prin care Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti le-a respins acestora plângerile formulate împotriva hotărârilor Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat. În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, având un conţinut similar, se susţine că textele criticate din
Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 încalcă prevederile art. 22 alin. (2) din Constituţie, ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 3 din Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante. Se arată că din cauza lipsei de claritate a dispoziţiilor de lege criticate este posibilă limitarea condiţiilor de acordare a protecţiei umanitare condiţionate numai la situaţiile în care riscul de tortură, pedepse sau tratamente inumane ori degradante ar surveni dintr-o temere bine întemeiată de persecuţie pentru unul din cele cinci motive ale definiţiei Convenţiei de la Geneva: rasa, religia, naţionalitatea, opiniile politice, apartenenţa la un anumit grup social. Se mai susţine că din cauza lipsei de precizie şi claritate a textelor criticate poate interveni arbitrariul şi în ceea ce priveşte natura şi conţinutul pedepselor ori tratamentelor pentru a fi considerate inumane sau degradante. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că textul de lege criticat oferă suficiente elemente pentru a fi înţelese condiţiile în funcţie de care se poate acorda forma solicitată de protecţie umanitară, astfel că nu înfrânge dispoziţiile constituţionale şi convenţionale la care îşi raportează critica autorii excepţiei. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, invocând în susţinerea acestei opinii deciziile nr. 151/2003 şi 478/2005, prin care Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile
art. 5 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. Se observă însă că, în realitate, în urma renumerotării şi republicării textul criticat este cel al art. 5 pct. 2, având următorul cuprins: