Inapoi la Cautare

DECIZIE 464 /2013


referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (6) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii


Puteti sa consultati o forma actualizata la data 24.09.2023, conform modificarilor publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, apasand butonul Cumpara Act.

Cumparati Actul varianta DOC

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA
Doriti o forma actualizata , la zi (24.09.2023) , a acestui act ? Cumparati acum online, rapid si simplu varianta DOC !

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã dispoziţiile art. 26 alin. (6) din Legea nr. 50/1991, criticate în cauza de faţã, instituie expres imposibilitatea aplicãrii avertismentului ca sancţiune pentru edificarea sau desfiinţarea unor construcţii fãrã autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia.

    Autorul excepţiei de neconstituţionalitate criticã textul de lege supus controlului de constituţionalitate din perspectiva principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, susţinând ideea cã acesta ar crea un regim discriminatoriu pentru contravenienţii care intrã sub incidenţa Legii nr. 50/1991 în raport cu toate celelalte categorii de contravenienţi, cãrora li se poate aplica sancţiunea avertismentului.

    Cu privire la acest aspect, Curtea reţine cã, în jurisprudenţa sa, a stabilit în mod constant cã principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate, astfel cã, dacã unor situaţii egale trebuie sã le corespundã un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit, iar încãlcarea principiului egalitãţii şi nediscriminãrii are loc atunci când se aplicã un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fãrã a exista o motivare obiectivã şi rezonabilã (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.006 din 27 noiembrie 2012, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 1 februarie 2013, sau Decizia nr. 256 din 17 iunie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998). Or, în cauzã, textul de lege criticat nu instituie diferenţieri pe criterii arbitrare, ci este deopotrivã aplicabil tuturor celor care sãvârşesc contravenţii la regimul edificãrii construcţiilor, în sensul cã sancţiunea avertismentului nu poate fi aplicatã niciunuia dintre contravenienţi. Aşadar, în interiorul acestei categorii de persoane, niciun individ nu se bucurã de un regim mai favorabil faţã de alte persoane care au sãvârşit acelaşi tip de contravenţie.

    Curtea observã cã egalitatea de tratament juridic nu poate fi examinatã prin compararea regimului sancţionator aplicabil diferitelor tipuri de fapte, corespunzãtoare unor domenii variate ale vieţii sociale, astfel cum sugereazã autorul prezentei excepţii, întrucât fiecare prezintã specificitãţile sale, fiind firesc sã nu existe o identitate în ceea ce priveşte stabilirea sancţiunilor celor mai adecvate, care sã îşi atingã scopul punitiv şi, în acelaşi timp, preventiv şi educativ.

    Din aceastã perspectivã, o diferenţiere este nu doar admisibilã, ci chiar necesarã. În acest sens, în jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit, în ceea ce priveşte principiul egalitãţii consacrat prin art. 16 din Constituţie, cã acesta "presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivã, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite" (Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).

    Faptul cã în domeniul contravenţiilor la regimul edificãrii de construcţii nu este aplicabilã sancţiunea avertisment reprezintã o opţiune a legiuitorului, care poate stabili, în virtutea dreptului sãu suveran şi în limitele prevãzute de Legea fundamentalã, reguli adaptate fiecãrei situaţii. Constituie, de asemenea, atributul sãu exclusiv edictarea de reglementãri cu privire la natura sancţiunilor şi asprimea acestora, în funcţie de gravitatea faptei şi de valorile sociale afectate sau expuse riscului de a fi periclitate prin sãvârşirea acesteia, iar verificarea oportunitãţii adoptãrii unor astfel de reguli excedeazã competenţei Curţii Constituţionale.

    De altfel, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat, în jurisprudenţa sa, cã statele beneficiazã de o anumitã marjã de apreciere în a decide dacã şi în ce mãsurã diferenţele între diversele situaţii similare justificã un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variazã în funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi de context. În acest sens pot fi menţionate, de exemplu, Hotãrârea din 28 noiembrie 1984, pronunţatã în Cauza Rasmussen împotriva Danemarcei (paragraful 40), Hotãrârea din 16 septembrie 1996, pronunţatã în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei (paragraful 42) sau Hotãrârea din 6 iulie 2004, pronunţatã în Cauza Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, (paragraful 24).

    Curtea remarcã, totodatã, şi faptul cã în Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor se precizeazã, la art. 7 alin. (3), cã "Avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede aceastã sancţiune". Legea nr. 50/1991 constituie însã o lege specialã, care reglementeazã contravenţiile la regimul executãrii lucrãrilor de construcţii, astfel cã, faţã de cadrul general reprezentat de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aceasta poate institui reguli diferite de sancţionare a acestui tip de contravenţii, în virtutea principiului specialia generalibus derogant. Aceasta este concluzia care rezultã şi din art. 35 alin. (3) din Legea nr. 50/1991, care dispune în sensul cã sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 numai "în mãsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel".

    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

                                În numele legii:

                                    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Andrei Spanache în Dosarul nr. 5.604/189/2012 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilã şi constatã cã dispoziţiile art. 26 alin. (6) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

    Definitivã şi general obligatorie.

    Decizia se comunicã Tribunalului Vaslui - Secţia civilã şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

<   2   3   4   >  

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare

Despre Companie

CTCE este liderul national in domeniul software legislativ. Avem o experienta de peste 35 ani in domeniul dezvoltarii de aplicatii software.
(aflati mai multe)

Termeni si Conditii
Comanda iLegis
Testeaza iLegis
Resurse Lege-Online

Nota CTCE

Continutul, designul, structura, precum si materialele Lege-Online.ro apartin C.T.C.E. - Piatra Neamt si sunt protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare. Copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala.

Intrati in Contact

  • Telefon:
    (0233) 211 020 / (0233) 218 110
  • E-mail:
    office@ctce.ro
  • Adresa:
    Bd. Decebal, nr. 32
    610076, Piatra Neamt, Neamt
    Romania


CTCE - Centrul Teritorial de Calcul Economic