Inapoi la Cautare

DECIZIE 45 /1995


cu privire la constituţionalitatea unor prevederi din Legea pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat


Puteti sa consultati o forma actualizata la data 02.04.2023, conform modificarilor publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, apasand butonul Cumpara Act.

Cumparati Actul varianta DOC

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA
Doriti o forma actualizata , la zi (02.04.2023) , a acestui act ? Cumparati acum online, rapid si simplu varianta DOC !

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC


    Curtea Constituţională a fost sesizată la 4 aprilie 1995 de către 52 de deputaţi, şi anume: Ion Diaconescu, Emil T. Popescu. Mihail Bucur, Ion Hui, Valentin Vasilescu, Aurelian Paul Alecu, Rasvan Dobrescu, Viorel Pavel, Emilian Bratu, Petre Dugulescu, Valentin Argesanu, George Iulian Stancov, Otto-Ernest Weber, Ion Berciu, Mircea Ioan Popa, Sorin Victor Lepsa, Vasile Popovici, Dorel Coc, Sergiu George Rizescu, Remus-Constantin Opris, Barbu Pitigoi, Radu Livezeanu, Mircea-Mihai Munteanu, Gheorghe Comanescu, Costel Paunescu, Horia Radu Pascu, Constantin-Şerban Rădulescu Zonner, Alexandru Athanasiu, Ion Gurau, Vasile Matei, Ion Cornita, Cornel Protopopescu, Ion Ratiu, Gabriel Ţepelea, Aurel Stirbu, Laurentiu Priceputu, Liviu Neculai Marcu, Ioan Muresan, Mircea Ciumara, Horia Mircea Rusu, Teodora Bertzi, Cristian Rădulescu, Alexandru Konya Hamar, Mihnea-Tudor Ionita, Teodor Vintilescu, Ion Dinu, George Stanescu, Nestor Calin, Mircea Popescu, Sergiu Cunescu, Smaranda Dobrescu, asupra neconstitutionalitatii următoarelor dispoziţii din Legea pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat: art. 12 lit. d), care prevede că exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu "calitatea de pensionar pentru limita de vârsta, în condiţiile legii"; art. 12 alin. 2, care dispune ca "Pensionarul Casei de Asigurări a Avocaţilor care solicită suspendarea plăţii pensiei nu este incompatibil"; art. 68 lit. c), care stabileşte ca sancţiune disciplinară "amenda de la 10.000 la 100.000 lei, care se face venit la bugetul baroului", precizînd apoi ca "Plata amenzii se va face în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii disciplinare. Neachitarea în acest termen atrage suspendarea de drept din exerciţiul profesiei până la achitarea sumei"; art. 68 lit. d), care prevede că sancţiune disciplinară "interdicţia de a exercita profesia pe o perioadă de la o luna la un an"; art. 76 alin. 3, care stabileşte ca "Actualele birouri de avocaţi, prevăzute de Decretul-lege nr. 90/1990 privind unele măsuri pentru organizarea şi exercitarea avocaturii în România, îşi pot continua activitatea, în aceleaşi condiţii, pe o perioadă de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi"; corelat cu acest text se invoca şi neconstituţionalitatea art. 5, datorită faptului ca a fost eliminata din cuprinsul sau forma birourilor de asistenţa juridică.

    Sesizarea este facuta în forma scrisă şi este motivată, astfel ca sunt respectate cerinţele prevăzute de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Este însă de observat ca motivarea nu invoca încălcarea unor dispoziţii constituţionale decît în ceea ce priveşte art. 76 alin. 3, care se apreciază ca este neconstitutional deoarece încalcă dreptul de asociere.

    De asemenea, Curtea Constituţională a fost sesizată, la aceeaşi dată, de către Curtea Suprema de Justiţie asupra neconstitutionalitatii următoarelor texte din Legea pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat: art. 9 lit. b), care stabileşte condiţia ca avocatul să fie "licenţiat al unei facultăţi de drept, specialitatea drept sau doctor în drept", corelat cu art. 14 alin. 2 lit. b) care foloseşte expresia "licentiatul unei facultăţi de drept, secţia juridică...", deoarece din combinarea lor rezultă că nu are dreptul de a exercita profesia de avocat licentiatul în drept economic şi administrativ, ceea ce ar contraveni următoarelor texte din Constituţie: art. 1 alin. (3) (libera dezvoltare a personalităţii umane), art. 16 alin. (1) (egalitatea în drepturi), art. 38 alin. (1) (dreptul la munca, fără îngrădiri, libera alegere a profesiei), art. 49 alin. (1) (restrîngerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi); art. 12 alin. 1 lit. a), care prevede că exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu "activitatea salarizata în cadrul altor profesii"; art. 12 alin. 1 lit. d), care stabileşte incompatibilitatea cu "calitatea de pensionar pentru limita de vârsta, în condiţiile legii" şi art. 23 lit. c), prin care s-a prevăzut ca încetează calitatea de avocat "prin dobindirea calităţii de pensionar, cu excepţia cazului prevăzut la art. 12 alineatul ultim" şi anume dacă pensionarul Casei de Asigurări a Avocaţilor solicita suspendarea plăţii pensiei, întrucît aceste texte contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) şi art. 38 alin. (1) din Constituţie, instituind o discriminare vădită în comparatie cu toate persoanele care pot cumula salariile, pentru orice alte funcţii, cu pensiile; art. 12 alin. 1 lit. c), care stabileşte ca exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu "exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerţ" deoarece, ca şi în cazurile precedente, restrîngerea nu se justifica în sensul art. 49 din Constituţie; art. 14 lit. c), care reglementează posibilitatea primirii în profesia de avocat fără examen numai a aceluia care a profesat timp de cel puţin 4 ani ca judecător, procuror sau notar, iar nu şi acelora care au funcţionat în alte importante funcţii juridice (consilier de conturi, magistrat-asistent la Curtea Suprema de Justiţie şi la Curtea Constituţională, deputat, senator, consilier juridic s.a.), ceea ce constituie o discriminare neconstitutionala; art. 17, care stabileşte ca profesia de avocat nu poate fi exercitată la instanţa de judecată, la parchetul şi instanţele Curţii de Conturi unde soţul avocatului sau ruda ori afinul sau, până la gradul al treilea inclusiv, îndeplineşte funcţia de judecător, procuror, judecător financiar, consilier de conturi sau procuror financiar, deoarece constituie o restringere neconstitutionala în raport cu prevederile art. 49; se apreciază ca în asemenea cazuri operează incompatibilitatea judecătorului, procurorului şi a celorlalte persoane vizate de art. 24 şi următoarele din Codul de procedură civilă şi de art. 46 şi următoarele din Codul de procedură penală şi ca, cel mult, se putea prevedea în lege interdicţia avocatului de a pleda în cauzele în care instrumenteaza soţul, rudele şi afinii sus-menţionaţi; art. 34 alin. 2, care stabileşte ca "avocatul este răspunzător faţă de client numai pentru prejudiciul adus prin acte sau fapte săvârşite cu intenţie", întrucît răspunderea ar trebui angajata şi pentru culpa grava, potrivit principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii; art. 6, art. 51 şi cap. VI, care reglementează procedurile jurisdicţionale specifice, deoarece nu prevăd dreptul persoanei interesate de a se adresa instanţei de contencios administrativ în situaţiile avute în vedere de aceste texte, contravenind astfel art. 21 din Constituţie.

    În temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, iar în baza art. 5 din aceeaşi lege şi a art. 11 alin. 2 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale au fost solicitate informaţii Direcţiei generale de învăţământ superior şi cercetare ştiinţifică universitară din cadrul Ministerului Învăţământului şi Facultăţii de Drept din Bucureşti, precum şi Uniunii Avocaţilor din România un punct de vedere asupra sesizarilor.

    În punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se apreciază, în esenta, următoarele:

    - în privinta contestarii constituţionalităţii art. 68 alin. 1 lit. c) şi d) din lege, care reglementează sancţiunile disciplinare, pe motiv ca s-ar încalcă caracterul liber al profesiei de avocat, se observa ca dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 38 alin. (1) din legea fundamentală stabilesc doar ca "Alegerea profesiei şi alegerea locului de muncă sunt libere". În dezvoltarea dispoziţiilor constituţionale, art. 1 şi art. 42 ale legii a carei constituţionalitate este contestată prevăd ca, deşi sunt autonome, organizarea şi funcţionarea profesiei de avocat se fac în condiţiile legii. Pe aceasta cale, legiuitorul poate să stabilească cadrul general de exercitare a profesiei de avocat, inclusiv sancţiuni în cazul în care avocatul s-ar face vinovat de încălcarea legii şi a statului. Caracterul liber al profesiei de avocat nu creează un regim de exonerare a avocatului de răspundere disciplinară. O soluţie contrară ar pune pe avocat în situaţia privilegiată de a nu fi tras la răspundere niciodată pentru faptele sale săvârşite în legătură cu exercitarea profesiei. Textul art. 68 alin. 1 lit. c), a cărui constituţionalitate este contestată, operează numai în cazul în care avocatul, a cărui răspundere disciplinară a fost constatată în condiţiile legii, refuza să se conformeze hotărârii Comisiei Superioare de Disciplina, incalcind astfel legea şi prejudiciind onoarea şi prestigiul profesiei de avocat;

    - referitor la încălcarea, prin art. 76 alin. 3, a dreptului de asociere, se precizează ca acest text este o consecinţa a art. 5 din lege, care prevede modalităţile organizatorice de exercitare a profesiei: cabinete individuale, cabinete asociate - rezultate din asocierea mai multor cabinete individuale - şi societatea civilă profesională, fără a se stabili numărul maxim al avocaţilor ce ar urma să se asocieze. Dreptul de asociere este individual şi se exercită ca atare, astfel ca sesizarea de neconstituţionalitate a art. 76 alin. 3 este lipsită de obiect. Textul respectiv răspunde cerinței de stabilire a unei perioade de tranzitie în care avocaţii pot sa opteze pentru oricare dintre cele trei forme organizatorice de exercitare a profesiei, prevăzute de lege;

    - în legătură cu art. 12 alin. 1 lit. a), se arata ca în mod greşit s-a reţinut în sesizarea Curţii Supreme de Justiţie ca textul ar avea un caracter discriminatoriu faţă de toate celelalte persoane care pot cumula salariile ca urmare a îndeplinirii concomitente a mai multor funcţii. Art. 12 alin. 1 lit. a) nu constituie nici o ingradire a dreptului la munca şi nici a dreptului de a-ti alege liber profesia. Orice persoană poate opta fie pentru exercitarea avocaturii, fie pentru o alta funcţie. Stabilirea de către legiuitor a unei incompatibilităţi între exercitarea profesiei de avocat şi o alta activitate salarizata răspunde cerinței exercitării în cele mai bune condiţii a avocaturii - activitate de o importanţa socială deosebită. Legiuitorul are dreptul ca, fără a îngrădi dreptul la munca, sa stabilească o atare incompatibilitate. De altfel, alin. 2 al art. 1 din Legea nr. 2/1991 privind cumulul de funcţii stabileşte o excepţie de la regula cumulului "în situaţiile în care prin lege sunt prevăzute incompatibilităţi pentru cumulul unor funcţii". Rezultă asadar ca Legea pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat a stabilit o incompatibilitate generală între exercitarea profesiei de avocat şi activitatea salarizata în cadrul altor funcţii, în spiritul art. 1 alin. 2 din Legea nr. 2/1991. În nici un caz art. 12 alin. 1 lit. a) nu operează o discriminare între cei ce pot cumula mai multe funcţii şi avocaţii cărora le este interzis acest titlu. Criteriile nediscriminarii sunt expres prevăzute în art. 4 alin. (2) din Constituţie şi nu au nici o legătură cu regimul juridic stabilit în privinta avocaţilor de art. 12 alin. 1 lit. a);

    - prin interdicţia prevăzută în art. 12 alin. 1 lit. c), potrivit căreia avocaţii nu pot sa întreprindă nemijlocit fapte materiale de comerţ, nu se restringe cu nimic exerciţiul dreptului de a profesa avocatura, în sensul prevăzut de art. 49 din Constituţie, deoarece restrîngerea exerciţiului unui anumit drept operează direct prin efectul legii şi nu condiţionat de faptul ca subiectul de drept îndeplineşte sau nu o anumită activitate. Stabilirea prin lege, inclusiv prin Constituţie, a unor incompatibilităţi între diferite calităţi sau funcţii publice face parte dintr-o practica legislativă comuna şi nu poate fi interpretată ca o restringere a unui drept a cărui exercitare este incompatibilă cu o anumită prestaţie sau activitate socială;

    - în privinta art. 14 lit. c), în care se prevede posibilitatea scutirii de examene pentru cei care au profesat cel puţin 4 ani ca judecător, procuror sau notar, se arata ca această măsură nu este discriminatorie, întrucît au fost avute în vedere categorii socioprofesionale care au o legătură foarte strinsa cu profesia de avocat. Este adevărat ca persoana ca îndeplineşte funcţia de consilier de conturi are şi o competenţa jurisdicţională, dar aceasta este restrînsa la un domeniu strict de activitate cu conţinut juridic. Acelaşi considerent este valabil şi pentru consilieri juridici, magistraţi-asistenţi şi Curtea Suprema de Justiţie sau la Curtea Constituţională. De aceea persoanele respective nu pot sa aspire la o egalitate de tratament aplicat anumitor categorii de subiecte de drept de către legiuitor, întrucît ele se afla în situaţii deosebite faţă de cei cărora li se aplică anumite dispoziţii legale;

    - referitor la neconstituţionalitatea art. 17, este adevărat ca cele doua coduri de procedura, civilă şi penală, stabilesc cazuri de incompatibilitate a judecătorului, procurorului, grefierului de şedinţa, dar cazurile de incompatibilitate privesc aceste categorii de persoane. Nimic nu împiedica ca legiuitorul sa prevadă cazuri de incompatibilitate asemănătoare pentru avocaţi, asa încât asocierea acestui gen de incompatibilităţi cu restrîngerea exerciţiului dreptului de a profesa avocatura nu are un fundament legal;

    - în ceea ce priveşte caracterul neconstitutional al art. 34 alin. 2, se menţionează că raporturile dintre client şi avocat cad sub incidenţa principiilor şi normelor de drept privat. Concret, între client şi avocat se încheie un contract de asistenţa juridică, al cărui conţinut este reglementat de Codul civil. Constituţia nu prevede, ca un drept constituţional, dreptul unei părţi într-un contract de a obţine anumite daune din parte celeilalte părţi sau de a o trage la răspundere civilă. Rezultă ca şi obiecţia de neconstituţionalitate a art. 34 alin. 2 din lege nu are suport legal şi nu poate fi reţinută ca atare.

    În ceea ce priveşte obiecţiile de neconstituţionalitate cuprinse în cele doua sesizări, referitoare la art. 9 lit. b) şi art. 14 alin. 2 lit. b), precum şi la art. 12 alin. 1 lit. d), art. 12 alin. 2 şi art. 23 lit. c), se lasă la latitudinea Curţii Constituţionale să se pronunţe în legătură cu conformitatea lor cu dispoziţiile constituţionale.

    În punctul de vedere al Guvernului se exprima poziţia în legătură cu unele dispoziţii atacate, şi anume:

    - referitor la art. 9 lit. b), corelat cu art. 14 alin. 2 lit. b), se apreciază ca problema juridică asupra căreia urmează a se pronunţa Curtea Constituţională vizează faptul dacă o astfel de condiţionare ingradeste sau nu dreptul constituţional la munca. În abordarea acestui aspect se considera că nu este adecvată o raportare literala la conţinutul art. 38 alin. (1) din Constituţie, impunându-se încadrarea problemei într-o perspectiva mai ampla. Astfel, absolventul unei facultăţi de drept dispune de un evantai larg de optiuni pentru parcurgerea unei cariere profesionale, el putind activa în calitate de judecător, procuror, avocat, notar, consilier juridic, funcţionar pe diferite paliere ale administraţiei publice, potrivit dispoziţiilor legale, neputindu-se deci invoca o ingradire a dreptului la munca. Specificul activităţilor enumerate mai sus determina totuşi stabilirea, prin legi speciale, a unor condiţii minimale de exercitare a lor, datorită faptului ca aceste profesii sunt, în totalitate, puse în legătură cu interesul public, cu exigenţele şi nevoile cetăţeanului în ceea ce priveşte contactul acestuia cu justiţia şi administraţia publică. În consecinţa, se considera justificată introducerea unor condiţionari legale pentru exercitarea respectivelor profesii. Este motivul pentru care, în legătură cu Legea notarilor publici şi a activităţii notariale, Guvernul şi-a exprimat un punct de vedere similar, într-o problemă care este şi poate fi atât controversata şi în care existenta unei restringeri reale a unor drepturi este dificil de evaluat. Dintr-o alta perspectiva însă, apropiată mai mult de dimensiunea oportunităţii, Guvernul apreciază ca, totuşi, art. 9 lit. b) din lege ar putea suporta o atenuare, în sensul eliminării distinctiei operate între absolvenţii celor două foste secţii ale facultăţilor de drept, ţinând seama de caracterul esentialmente liber şi independent al profesiei de avocat - asa cum este el proclamat în chiar art. 1 al legii -, ceea ce nu justifica legarea accesului la calitatea de avocat în funcţie de absolvirea unei anumite secţii a aceleiaşi facultăţi de drept. Este motivul pentru care se considera ca cei ce vor exercita profesia de avocat trebuie să aibă posibilitatea ca, în raport cu specializarea pe care o poseda, sa acorde asistenţa juridică în cauzele care ţin de specificul specializării lor;
1   2   >  

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare

Despre Companie

CTCE este liderul national in domeniul software legislativ. Avem o experienta de peste 35 ani in domeniul dezvoltarii de aplicatii software.
(aflati mai multe)

Termeni si Conditii
Comanda iLegis
Testeaza iLegis
Resurse Lege-Online

Nota CTCE

Continutul, designul, structura, precum si materialele Lege-Online.ro apartin C.T.C.E. - Piatra Neamt si sunt protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare. Copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala.

Intrati in Contact

  • Telefon:
    (0233) 211 020 / (0233) 218 110
  • E-mail:
    office@ctce.ro
  • Adresa:
    Bd. Decebal, nr. 32
    610076, Piatra Neamt, Neamt
    Romania


CTCE - Centrul Teritorial de Calcul Economic